cineva ne îndrugă minciuni promisiuni căci are microfonul are dreptul şi zâmbetul larg destinul cu aceste lipitori nu este crud doar cu noi ce are a face noi ne prefacem că-i credem ei îşi continuă tirada e un ciclu ciudat un circuit închis de fapt un scurt-circuit şi totuşi pământul se învârte. Și ei s-au…
Categorie: Cosmin Stefanescu
Șansă – Sânge balcanic (123) poem
dă o şansă întâmplării o notă optimistă în tot ceea ce faci te vei împiedica de ziduri ignoră-le sunt inevitabile dar uşor de uitat reţine a uita e omenesc acceptă să fii un învingător viaţa e aşa cum ţi-o faci toţi avem câte-o şansă. Acești prieteni din blogosferă sunt doar câțiva din cei care mai…
Mitul morții – Sânge balcanic (122) poem
vecini cu cerul privim cum se lasă bezna amintirilor şi amăgirilor noastre scotoceşti întunericul şi nu găseşti calea cea dreaptă. Sufletul i s-a stins iar tu te ascunzi laş în spatele unei oglinzi acoperite unui televizor cu cearceaf te chinui să te faci praf şi pulbere în mitul morţii să te ascunzi să te fereşti…
Spectre – Sange balcanic (121) poem
încerc să mă rup de mine de izvorul care-mi dă viaţă privirea mi-o aştern candid pe mâna de la colţul de vis-á-vis cea care cerşeşte pomana noastră de toate zilele totul se modifică printr-o prismă spectre disecă lumea războaie intestine clădesc răul neştiut lumea se împarte în facţii conduse de oameni bolnavi de bani bolnavi…
Despre noi oranduiri – Sange balcanic (120) poem
se naşte o lume nouă alta moare noua orânduire se pune pe picioare clima politică se schimbă clisma politicienilor corupţi se face tot cu apă şi săpun.
Blestem – Sânge balcanic (119) poem
clădeşte-ţi viitorul eu abia îmi înfirip prezentul naşte monştri verbali pentru imagine şi lume naşte lumina stinsă şi viaţa efemeră mută-te apoi într-o altă eră sapă-ţi fundaţia viitorului aşteptat vei mai visa un pic dar te-ai plafonat creezi iluzii deşarte priveşti aici dar ţinteşti departe nu suntem făcuţi să privim la fel nu suntem împreună…
Mim – Sânge balcanic (118) poem
mimăm înţelegerea deplină săpăm o carte la rădăcină astfel se născu într-o zi mimul exact noi luptăm cu himere să le transformăm într-un extract trupul greu ca plumbul agonizează surd în aste vremi tulburi.
Evrika – Sânge balcanic (117) poem
nisipul din clepsidră s-a scurs de mult iar valurile mării înspumate l-au târât spre alte tărâmuri noi ne-am gândit că-i prea linişte şi între timp am încropit din ce-au aruncat alţii la lada istoriei un simulacru de democraţie şi-am pornit cu elan la clădirea ei dar undeva într-o curbă era sens unic şi-am luat-o şi…
Efemeride – Sânge balcanic (116) poem
îmi cumpăr vise electromecanice mai investesc nişte sfanţi acum trece turma de elefanţi au chei la maşini luxoase nou nouţe şi eu posed vise electrocasnice drăguţe îmi ghiorţăie maţele că n-am primit ajutoare umanitare dar mâine se prognozează soare şi mai zâmbesc o dată rătăcindu-mă între vis şi realitate jucându-mă cu iluziile strânse toate în…
Prăpastia pricipiilor – Sânge balcanic (115) poem
norii negri sunt goniţi de vântul cenuşiu cel care ne împrăştie şi pe noi ca un resort nevăzut către prăpastia principiilor în stare de veghe clopote şi ciocănele anunţă cu mare tam-tam că încă o oaie a ajuns la liman o minciună sfruntată şi cu tărie afirmată dar aşa e omenirea … priveşti pe dos…
Reîncarnări succesive – Sânge balcanic (114) poem
mi-a plăcut întotdeauna să fiu ciudat am încercat chiar să devin maestru deseori am fost un iepure speriat rareori crisalida unui fluture albastru.
Sodoma și Gomora – Sânge balcanic (113) poem
caută ziua încearcă să înţelegi întâmplarea o soluţie pentru toate acestea poate fi aşteptarea încearcă s-o subjugi vei calări dealuri de nisip în căutare da’ vei peste decăzuţi peste stele căzătoare nu te uita înapoi va fi abis nu forţa norocul vei suferi, vei plânge precis oricum nu va fi cu putinţă eu te rog,…
Suflet – Sânge balcanic (112) poem
în pădurea seculară sălăşluia întâmplarea parcă întinerise un pic stropi de rouă acopereau natura şi străluceau feeric în bătaia soarelui fiecare picătură părea o incandescentă stea în simfonia naturii iar eu cuprins de bucurie îmi mutasem sufletul în aste locuri de visare şi-l priveam cum întinerea în fiecare zi căci era protejatul naturii.
Beijing AN2 – Sânge balcanic (111) poem
urcaţi scări căţăraţi-vă pe piramide pe măsură ce urcaţi creşte influenţa şi puterea cresc şi partidele politice oamenii sunt fericiţi dar faliţi că au pensii mici şi salarii şi mai mici de aceea nu mai consumă salam de soia nu mai mănâncă deloc la noi în România e bine e cald, e frumos şi câteodată…
Goana după ciolan – Sânge balcanic (110) poem
unii se luptă pentru prezidenţie mint de sting e o minunăţie pe mulţi dintre ei cimitirul îi cheamă dar ei reinventează iubirea de mamă zâmbete largi se-nlănţuie promisiunile se dezlănţuie muza comicului dănţuie şi noi sperăm.
Jocuri mecanice – Sânge balcanic (109) poem
mai apăs un buton poate-l voi zări pe Tutankamon am fantezie o să vedeţi în largul mării nu se mai consumă peşti şi creveţi marinarii sunt scârbiţi şi nătăfleţi voi vă doriţi dar nu aveţi fiţi optimişti într-o seară veţi consuma caviar raiul veţi spune că s-a pogorât şi v-a omorât pentru o clipă doar…
Străzi – Sânge balcanic (108) poem
soarele a răsărit iar pe strada altora ieşiţi pe străzi precum furnicile munciţi sau furaţi eventual faceţi o grevă de foame de sete de ce mai vreţi fiţi optimişti mâine va ploua negreşit drumurile sunt înfundate a plouat ieri şi alaltăieri dar poate că va răsări soarele şi pe străduţă noastră.
Totem – Sânge balcanic (107) poem
în beţia întâmplării mi-am permis un fel de glumă şi cum timpul era-n transă mi-a urlat cu vocea-i bici eşti nemernic, pisălog şi mai faci şi multă larmă întregindu-şi peroraţia cu sudălmi şi vorbe reci şi cum vorbele-i de ocară cangrenară rana toată resemnatu-m-am deodată şi-i urai un mic blestem o coloană infinită de dureri,…
Scâncet – Sânge balcanic (106) poem
un pescăruş trist privi marea învolburată şi pentru a nu ştiu câta oară scânci marea inflexibilă îşi continuă tirada înspumată iar zburătoarea pluti la mal pe stânci * citeai atâta demnitate în ţinuta încântătoare-i zburătoare cât cuprinde cerul până la zenit şi întinsa mare iar soarele spectator veşnic zâmbi iarăşi la scâncetul păsării şi privi…
Bunului samaritean – Sânge balcanic (105) poem
Închinată prietenului meu, Ovidiu Bartolomeu, care a murit într-un accident stupid. un suflet ca un cântec stătea la marginea râpei universul său se ştergea adierea vântului aducea dăngănitul trist al clopotelor asurzind văzduhul cu disperarea lor ploua în sufletele noastre amorţite de durere pe obrajii noştri îmbătrâniţi parcă de acest sfârşit tragic plângeam în tandem…
Cosmin Stefanescu 