Făuritorul

Meşterul a zidit eternul feminin
Ca pe un compozit de speranţă,
Iar monastirea este falnică de secole
Îmbrăcată cu un giulgiu translucid de ceaţă.

Câtă măiestrie, cât suflu şi câtă viaţă aduce
Giuvaerul care locul blestemat străluce’
Un giuvaer şlefuit, de pe care făurarul
Spre infinituri celeste şi-a purtat harul.

Din locul în care a cazut şi s-a zdrobit
A ţâşnit un izvoraş dătător de viaţă
Oamenii în acel loc fântână au zidit
Pentru pelerinaj întru’ speranţă.

Astfel, meşterul în durerea lui pustiitoare
A creat legenda Anei, cea nepieritoare
Şi a zidit cu un suspin, eternul feminin
În peretele monastirii, ca-ntr-un veritabil scrin:
“Pân’ la gleznişoare,
Pân’ la pulpişoare,
Pân’ la buzişoare,
Pân’ la ţâţişoare”…

Un răspuns »

  1. Terrific website! I don’t believe that Ive witnessed the majority of the aspects on this subject the way you’ve cleared all of them out there. Youre an honest superstar, a good pebbles celeb fella. Youve bought a great take a look at as well as fully understand significantly regarding the subject that we think it is wise to only teach your type concerning this…Funny !!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s