Totem – Sânge balcanic (107) poem


în beţia întâmplării

mi-am permis un fel de glumă

şi cum timpul era-n transă

mi-a urlat cu vocea-i bici

eşti nemernic, pisălog

şi mai faci şi multă larmă

întregindu-şi peroraţia

cu sudălmi şi vorbe reci

şi cum vorbele-i de ocară

cangrenară rana toată

resemnatu-m-am deodată

şi-i urai un mic blestem

o coloană infinită

de dureri, resentimente

un totem.

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Pingback: MOŞUL « M's blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.