în beţia întâmplării

mi-am permis un fel de glumă

şi cum timpul era-n transă

mi-a urlat cu vocea-i bici

eşti nemernic, pisălog

şi mai faci şi multă larmă

întregindu-şi peroraţia

cu sudălmi şi vorbe reci

şi cum vorbele-i de ocară

cangrenară rana toată

resemnatu-m-am deodată

şi-i urai un mic blestem

o coloană infinită

de dureri, resentimente

un totem.