1.Monolog despre paiaţe

Lansare carte - Volum: Sânge balcanic

Lansare carte - Volum: Sânge balcanic

Ce sunt oamenii?!!!… grea întrebare…. Aş putea să mă aventurez şi să afirm că sunt probabil nişte personaje ireale într-o lume sălbatic de reală. De prea multe ori suntem aidoma eroilor din benzile desenate – vii şi totuşi fără viaţă. Ne scăldăm zilnic în imaturitate şi purtăm ochelari de cal pretutindeni, deoarece nu ştim sau poate că nu dorim să vedem mai departe.
Cred că mai toţi aţi observat că paiaţele conduc lumea. Cu sfori nemaivazute şi cu tactici bine puse la punct, manevrează ca nişte păpuşari dibaci papuşelele politice de pretutindeni care la randul lor cu alte fire nevăzute manevrează lumea. Acestia sunt cei care de cele mai multe ori ne duc spre rău deoarece ei sunt conduşi de un demon al răului. Urâtă alegere au făcut… mult mai rău este faptul că ne târăsc şi pe noi în mocirla din sufletele lor golite de esenţă.
Lumea a devenit în decursul eonilor o mare scenă unde se montează dar mai ales se demontează zi de zi, piesă după piesă. Este evident o cinematografie a vieţii. Noi suntem doar protagoniştii acestui carusel de scenarii în diverse roluri. Suntem actori fără simbrie în noianul de evenimente, biete creaturi cu remuşcări şi sentimente contradictorii. Totul poate fi privit de cele mai multe ori ca o regie a simulacrelor… astfel pot afirma că nimic nu poate să semene cu ceea ce ar trebui…
Roluri vechi şi noi se aştern pe veşnica scenă – planeta Terra (Eminescueste mereu în actualitate, nu-i aşa?… “Toate-s vechi şi nouă toate” – Glossă ). Roiuri, roiuri de oameni îşi pregatesc veşnic intrarea… învaţă citatele, repetă roluri fără sens ca şi existenţa lor, iar soarele, un prieten mai vechi al nostru, ne priveşte complice de cand lumea. Sincer, mă cam prinde mirarea cum de nu se plictiseşte de această sarabandă continuă, de aceste spectacole puerile care tind să nu se mai termine nicicand. Cred ca i-ar fi foarte uşor să se burzuluiască şi să eclipseze spectacolele noastre dar el stă impasibil şi ne priveste zâmbind. Eu chiar nu înţeleg de ce procedează în acest fel dar cu siguranţă el este guvernat de zodia neimplicării. Pacat! Ar putea să intervină măcar atunci când vede teatrul unor războaie fără sens, şi să se revolte cumva să ne pârjolească armele să ne potolească ura care ne anima şi setea de putere care ne curge prin vene. Dar cred că şi dacă ipotetic s-ar întampla astfel nu ar avea absolut nici-un efect deoarece cu siguranta în următorul moment ne-am apuca să construim alte şi alte arme mult mai sofisticate…

English: Eminescu in 1869

Image via Wikipedia

6 răspunsuri »

  1. "M3" spune:

    Intradevar …ai dreptate: „toate-s vechi si noua toate”. Superba descriere a mediului uman.

  2. costang spune:

    Ce sant oamenii? M-as aventura si eu sa spun ca santem fiecare cate un microunivers unic si irepetabil.Din pacate insa,multi dintre noi cad sub incidenta unor versuri ale aceluiasi poet din aceeasi poezie: „Multe flori sant dar putine-Rod in lume o sa poarte– Toate bat la poarta vietii- Si se scutur multe moarte”

    • Costang
      Nu contest faptul ca fiecare dintre noi este „un microunivers unic si irepetabil”. Numai ca sunt din ce in ce mai multi care trag doar seva rea din acel microunivers iar ce este bun si de valoare ramane depus precum zatul intr-o ceasca de cafea. In poemul de care ai amintit Criticilor mei” – Mihai Eminescu reuseste sa atinga multe probleme din vremurile sale care au rasunet si in timpul nostru. Nu am nici ce mai vaga parere de ce ai scris: „din pacate insa, multi dintre noi cad sub incidenta unor versuri…”. Nu am cazut sub incidenta nici-unui poem doar ca am reusit in decursul anilor sa ma detasez de aburul vremurilor si sa imi dau jos ochelarii de cal…
      Acum privesc limpede tot ce se desfasoara in fata ochilor mei. Cred cu tarie ca acelasi lucru il facea si poetul mai sus amintit cand deranja cu poemele sale pe cei din vremile sale ori pe cei din viitor.

  3. alterego9221 spune:

    Si eu m-am intrebat adesea ce sunt oamenii..daca suntem cumva manevrati de o forta extraterestra, de un fel de energie superioara noua, sau pur si simplu asa suntem noi. Din pacate, viata asta e pe cat de scurta, pe atat de cruda..

    • @Cristian
      Suntem scânteie de divin. Suntem creația cea mai iubită de Creator. Posedăm o forță de neimaginat și o dorință arzătoare, probabil ancestrală, de a ști de a cunoaște, de a răscoli trecutul. Avem mereu întrebări existențiale care ne frământă, ne macină… vrem dovezi și miracole, altfel conchidem că ce ne spun bătrânii trebuie să cadă în derizoriu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s