de Cosmin ŞTEFĂNESCU
Ca o statuie din bazalt stau
gânditor,
nevăzător,
simţindu-mi orbirea
cu ochii himerici ai minţii,
Necunoscutul a uitat să-mi spună:
vezi:
de altfel poate…
poate nici nu l-aş fi auzit
căci am şi surzit
în contemplare.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Cosmin Stefanescu 