de Cosmin ȘTEFĂNESCU

*

Recea coloană a infinitului

Trezeşte-n mine

Pasărea cu aripi frânte,

Pasărea speranţei,

Soră bună

Cu pasărea Phoenix

Iar eu am încetat

Să mai exist

Şi nu ştiu prin ce minune

Colbul din juru-mi

Se stinge

Ce tristă şi rece e uitarea!

Coloana, însă, poate mai vie

Şi parcă abia mai ieri a fost sculptată

Pentru întâia dată.

Brâncuşi, ca o pasăre Phoenix,

Renaşte din propriul colb,

Iar eu am renunţat

Să mai cred în neadevăruri

Miracolul mi se pare

Cea mai credibilă nuanţă

A adevărului.

*

Anunțuri

Despre Henry Cosmin Florentin Ştefănescu

Acest site este practic o imagine în oglindă a ce îmi place mai mult să fac... Voi posta atât poezii, proză cât și fotografii de oriunde am călătorit. Aș vrea să cunosc opinia tuturor celor care vizitează acest site despre munca mea. Mulțumesc anticipat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s