Nuanța adevărului – Sânge balcanic (69) poem


de Cosmin ȘTEFĂNESCU

*

Recea coloană a infinitului

Trezeşte-n mine

Pasărea cu aripi frânte,

Pasărea speranţei,

Soră bună

Cu pasărea Phoenix

Iar eu am încetat

Să mai exist

Şi nu ştiu prin ce minune

Colbul din juru-mi

Se stinge

Ce tristă şi rece e uitarea!

Coloana, însă, poate mai vie

Şi parcă abia mai ieri a fost sculptată

Pentru întâia dată.

Brâncuşi, ca o pasăre Phoenix,

Renaşte din propriul colb,

Iar eu am renunţat

Să mai cred în neadevăruri

Miracolul mi se pare

Cea mai credibilă nuanţă

A adevărului.

*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.