Nuanța adevărului – Sânge balcanic (69) poem

de Cosmin ȘTEFĂNESCU * Recea coloană a infinitului Trezeşte-n mine Pasărea cu aripi frânte, Pasărea speranţei, Soră bună Cu pasărea Phoenix Iar eu am încetat Să mai exist Şi nu ştiu prin ce minune Colbul din juru-mi Se stinge Ce tristă şi rece e uitarea! Coloana, însă, poate mai vie Şi parcă abia mai ieri…

Evaluează asta: