de Cosmin STEFANESCU

*

Ca un fluture abia ieşit din crisalidă

Sunt atras de lumina de pretutindeni

Beau ceaşca amăruie a vieţii strecurată printr-o piramidă

Şi încerc prin arbori genealogici să măsor altitudini

*

Sunt în impas că vremea trece, trece

Şi poate c-am îmbătrânit dar mă-ndoiesc

Acum chiar şi îndoiala curge rece

Dar nu mă las, vreau să trăiesc.

*

Şi pana mi-o înmoi în călimară

Iar lacrimile mi se-nnoadă în barbă

În buzunar n-am o para chioară

Şi-aştept ca bezna asta grea să moară oarbă.

*

Şi orb fiind în sentimente şi melancolic la această oră

Voi încerca să tratez în versuri o altă eră

Credinţa-n alte elemente;… Poate!…

Şi iubirea-mi ce din totdeauna se împarte şi desparte.

*