Striga – Sange balcanic (63) poem


de Cosmin STEFANESCU

*

Ca un fluture abia ieşit din crisalidă

Sunt atras de lumina de pretutindeni

Beau ceaşca amăruie a vieţii strecurată printr-o piramidă

Şi încerc prin arbori genealogici să măsor altitudini

*

Sunt în impas că vremea trece, trece

Şi poate c-am îmbătrânit dar mă-ndoiesc

Acum chiar şi îndoiala curge rece

Dar nu mă las, vreau să trăiesc.

*

Şi pana mi-o înmoi în călimară

Iar lacrimile mi se-nnoadă în barbă

În buzunar n-am o para chioară

Şi-aştept ca bezna asta grea să moară oarbă.

*

Şi orb fiind în sentimente şi melancolic la această oră

Voi încerca să tratez în versuri o altă eră

Credinţa-n alte elemente;… Poate!…

Şi iubirea-mi ce din totdeauna se împarte şi desparte.

*

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Arzi, arzi continuu… Lumina din tine ma-ncalzeste, ostoindu-mi neincrederea obosita…
    Ai grija de tine, bunul meu prieten..
    cu drag,
    Andrei D.MITUCA

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.