de Cosmin STEFANESCU

„Media vita in morte sumus”.

(În mijlocul vieţii suntem înconjuraţi de moarte)

Pe cer nu se mai jucau miile de luminiţe nedetectabile, doar moartea îşi mai făcea de cap, îşi contabiliza, tria morţii, miile, milioanele, miliardele de oameni.

La MEDIA – TECKH, Walter juca ultima carte a vieţii sau a morţii, îşi plantase pe cap o cască cu mii de fire fosforescente şi se conectase la creierul navei şi la cealaltă jumătate  de creier din munţii Bucegi. Schwartz şi cu inginerul şef urmăreau cu înfrigurare mulţimea de monitoare H.V., apăsau pe mai multe butoane concomitent, priveau imagini holo din întreaga lume – activitatea echipelor de roboţi TRYTONOS utilitari apoi priveau cutterele şi perforatoarele cum brăzdau pământul de jur împrejurul navei; aveau şi imagini holografice H.V. în direct de la reprezentanţa din Bucegi, unde alte echipe de roboţi R-utilitari având cuttere şi perforatoare săpau şi despicau anevoie roca dură.

Mai aveau doar trei ore de lucru, roboţii utilitari săpau în stâncă, iar în tot acest timp creierul conectat trebuia să găsească o soluţie salvatoare; o poartă atemporală… o poartă în timp. Walter şi creierul celor două navete denumit M.T. 1 făcuseră posibilă naşterea şi formarea unei porţi; trebuiau doar să mai elaboreze planul saltului în timp cu cele două navete în care se afla speranţa vieţii; a omenirii, a animalelor şi a plantelor. Schwartz discuta de ceva timp cu omologul lui din Bucegi, Spencek. Cu toate că trăsăturile de pe feţele lor erau îmbătrânite de ani, totuşi radiau de bucurie. Şansele ca viaţa să continue, erau din ce în ce mai mari, Walter şi creierul M.T.1 luptau pentru aceasta. Discuţia între cei doi nu mai dură mult căci fu întreruptă deoarece căpitanul Kemal îşi anunţase venirea şi aştepta vis – á – vis în salon.

– Intră căpitane ! …

– Domnule director dacă îmi permiteţi aș vrea să vă fac cunoscut motivul venirii mele.

– Ia loc, căpitane, şi spune-mi despre ce anume este vorba.

– Nu ştiu cum să încep, căci am o veste tare proastă. Cader Nicholson în ultimele zile, cu toate strădaniile medicilor de a-l menţine în viaţă, a refuzat să se hrănească… efectiv nu mai avea nici o dorință să trăiască. Cu toate că a fost băgat în cămaşă de forţă şi în celula lui nu era nimic periculos, iar medicii l-au monitorizat îndeaproape şi i-au făcut o serie de teste, tratamente și perfuzii astăzi am avut neplăcuta surpriză la ora 900, să fiu anunţat că s-a stins din viață.

– Mda… să îi fie ţărâna uşoară!… Medicii de ce n-au venit şi ei, vreau să ştiu ce-au făcut cu creierul subiectului.

-După câte am înţeles, urmăresc îndeaproape şi monitorizează activitatea celor două creiere – al lui Walter şi al navelor. În ceea ce priveşte creierul lui Cader Nicholson nu mă pricep să vă spun mare lucru, dar totuşi am înţeles că a fost salvat, iar acum îl monitorizează, şi-l hrănesc parcă – dacă am înţeles eu bine.

– Foarte bine Kemal, încă o dată pot să-ţi spun că ne eşti de un real folos şi pentru aceasta îţi mulţumesc nespus de mult.

–    Sunteți prea bun, domnule director.Îmi fac doar datoria.

–  Am să te rog să-l trimiţi la mine de urgenţă pe medicul şef.

Kemal salută milităreşte şi se retrase. În următoarele zece minute apăru şi medicul şef urmat de psiholog. Schwartz îi primi pe cei doi; psihologul îi spusese mai pe larg ce se întâmplase cu subiectul Cader Nicholson, şi-i dădu date privind testele făcute creierului subiectului căruia îi extirpase zona lezată şi acum era la fel de valoros ca şi creierul navei. Apoi propuse să-l conecteze cu celelalte două creiere pentru a avea un rezultat mai rapid.

– Deocamdată testaţi-l şi imi veți aduce la cunoștință de urgenţă concluziile voastre. Nu ne putem permite să-l folosim conectat la celelalte două, de altfel Walter şi creierul navei au făcut treabă bună. Am să vă rog să vă întoarceţi acum la problemele voastre căci mai am o mulţime de detalii de pus la punct cu Spencek – omologul meu din Bucegi. După plecarea celor doi reapăru imaginea holo H.V. a lui Spencek; acesta era destul de derutat de ceea ce se întâmplase la MEDIA – TECKH în ultima jumătate de oră, când o echipă de roboţi TIPOSUVI  a sovieticilor asaltase clădirea după care distrusese echipele de soldaţi TRYTONOS R-utilitari. Schwartz putu vedea holoînregistrări din momentul asaltului, apoi îi văzu pe roboţii pazei 20 GT SCALTY şi 20 WY YSONA cum distruseseră rând pe rând roboţii TIPOSUVI până când se instalase liniştea.

– Spencek, trebuie să scoţi rapid două echipe de TRYTONOS R- utilitari de la conservat pentru că timpul ne presează.

– Schwartz, deja i-am trimis în misiune, plus încă o echipă care verifică şi  remediază eventualele pierderi ale navei.

–    Îţi poţi permite să sacrifici atâţi TRYTONOS R?

–    Ştii bine că nu am încotro… Pentru mine contează prioritățile.

Olivia intrase în camera de comandă şi-l privea ţintă pe Walter care mai mult arăta a robot decât a om fiind conectat la mii şi mii de fire fosforescente cu acea cască în cap. Schwartz se apropie de ea privind-o părinteşte – căci chiar o iubea ca un tată şi o respecta nespus de mult, mai ales de când îl salvase pe Walter – după câteva  clipe de tăcere apăsătoare îi spuse cu un respect nedisimulat:

– L-ai salvat de la moarte pe salvatorul omenirii, căci noi pentru aceasta l-am creat.

– Îl iubesc nespus de mult Schwartz şi, sinceră să fiu, nu-mi place să-l văd conectat ca o maşină la toate acele fire şi monitoare, am senzaţia stranie că este un robot şi simt cum îl pierd, cum se îndepărtează de mine.

– Olivia … W.N. are o misiune foarte grea de îndeplinit – pentru aceasta a fost construit institutul MEDIA-TECKH. Pentru momentul acesta… restul ceea ce ştii tu, ceea ce ştiu toţi a fost doar o mască. Misiunea care mi-a dat-o Dumnezeu a fost să formez nava şi omul. Ştiam din start că doar unul singur va supravieţui experimentului IMAGINE CREATIVĂ dar toate ar fi fost în zadar dacă nu ai fi avut tu grijă de el, acest mic amănunt nu l-am luat în seamă şi nici TATĂL nu mi l-a făcut cunoscut.

– „Nebănuite sunt cărările Domnului”, zise Olivia cu lacrimi în ochi şi cu o expresie a chipului de adâncă pioşenie. Cu toate cele pe care mi le-ai spus despre Nietzsche şi despre proiectul „ARCĂ”, vreau să cred că nu-mi vei transforma iubitul într-un robot; ştii, nu-i doresc copilului nostru un tată – robot, iar copilul nu vreau să mi-l iei şi să-l testezi pentru vreun proiect ultrasecret…

– Olivia, te rog, nu mai fi necăjită, nu am avut niciodată vreun gând rău. Walter nu este şi nu va deveni robot. Eşti însărcinată, nu-i aşa?!… Asta trebuie să fie… De aceea eşti atât de deprimată, în primul rând vă felicit pentru că, probabil, copilul vostru va fi primul care se va naşte pe „Arca lui Walter”, doi – după cum vezi punctez de parca aş fi în şedinţă – deformaţie profesională, să-i zicem, dar să nu mai lungesc vorba, copilul tău aici pe navă va fi un prinţ pe care nu-mi voi permite să-l supun nici unui test fără acordul tău şi al lui Walter. Sper că ţi-am mai alungat din temeri şi că am reuşit să fiu destul de deschis cu tine.

– Desigur, Schwartz, ai reuşit oarecum să mă linişteşti !

– Şi tatăl, ştie… i-ai făcut cunoscută această plăcută surpriză ?

– Nu, nu încă, nu am reuşit să-i spun – iar acum între firele alea şi  casca aceea pe cap nici măcar nu-l recunosc, darmite să-l mai bat pe umăr şi să-i spun – bărbate sunt însărcinată; aştept copilul tău… Copil care, tare-mi doresc să fie băiat, şi să fie cât se poate de normal. Nu vreau să-l văd chinuindu-se ca tatăl său în ghearele istoriei, în trecutul acesteia, sau să fie privit ca un exponat de muzeu pe care toţi ceilalţi să citească Homo universalis – Homo superinteligentus… .

– Olivia devii sarcastică – nu e dracul chiar aşa de negru. Singurul lucru la care trebuie să ne gândim acum este să reuşească W.N. să deschidă acel vortex al timpului prin care cele două navete MEDIA-TECKH să treacă, altfel nu vom mai putea discuta despre viitorul copilului vostru, de fapt, nu va mai exista nici un viitor, nici o şansă de supravieţuire a omenirii. Navetele nu vor putea să mai fie ca nişte bariere pentru noxe şi radiaţii, iar dacă acestea vor pătrunde în cele două navete nici nu vreau să ştiu ce se va întâmpla… oricum, este cert, dacă se vor întâmpla aceste grozăvii…

– Termină odată cu toate acestea şi fii mai optimist Schwartz – am toată încrederea că totul va fi bine şi că voi putea să-mi văd copilul crescând.

Pe două din monitoare urmăriră ultimele înregistrări holo- H.V. din întreaga lume: natura răvăşită şi rănită dăduse drumul la toate urgiile – în Hawaii –  MAUNA LOA din craterul de 120 km cu diametrul de 103 km scuipa flăcări, fum, lavă. Erupţia vulcanică emana şi împroşca milioane de tone de rocă în aer, afectând astfel condiţiile atmosferice. Aceeaşi evoluţie vulcanică şi seismică avea loc şi în Nepal, în partea estică a lanţului Himalaya – muntele Everest de 8848 m se zguduia şi fierbea scuipând munţi de lavă. Avalanşe cu o viteză de peste 300 km/h ştergeau urmele vieţii. Arbori cădeau seceraţi. Lanţurile muntoase din adâncul mărilor, Cordilierii din Pacificul de Est şi din Oceanul Indian (cu o întindere de peste 30.000 km şi înălţime medie de 2400 m) MAUNA KEA – Hawaii (10.023 m), munţii de lângă TONGA TRENCH – OCEANUL PACIFIC (8690 m), munţii subacvatici cu întindere între SAMOA şi NOUA ZEELANDĂ toţi fierbeau şi se mişcau scuipând milioane de tone de lavă şi rocă. Totul arăta de parcă se ştergea matricea vieţii pe Pământ.

Uragane atingând viteza de peste 120 km/h, tornade de peste 370 km/h, cicloni, gheizere scuipând şi împroşcând aburi şi apă clocotită – toate aceste grozăvii ştergeau urmele omenirii şi alte vieţi pe Pământ şi tot acest teatru era când şi când luminat de fulgere. Schwartz şi Olivia urmăreau aceste imagini de nedescris pe monitoare şi erau uluiţi de războiul pe care-l pornise natura împotriva oamenilor, împotriva copilului care muşcase mâna ce-l hrănise – mâna mamei natură. Era o replică de neimaginat.

Câţiva coloşi care nu încercaseră să evadeze din labirint, se ascunseseră de tot şi de toate în buncăre antiatomice săpate în inima planetei şi, de acolo, urmăreau ce se întâmplă în exterior pe monitoare iar câţiva dintre ei scrutau cerul pentru a fi singuri că nimeni nu va scăpa din labirint şi aşteptau cu înfrigurare, cu mâinile pe taste, să se ridice vreo navă sau vreun aeroglisor, pentru a-l distruge cu arme balistice, cu arme laser, tunuri sonice, cu armamentul nuclear de care nu duceau deloc lipsă.

Schwartz cu toate că era un om dur, de granit, după ce urmări această ultimă luptă, după ce vizionă şi ultimile imagini în care roboţii, oamenii cât şi aparatura holografică fuseseră acoperiţi de tone de zăpadă, lavă, apă fierbinte din gheizere, se uită trist şi parcă pierdut prin încăperea puternic luminată. Apoi privi la Olivia care era ca o stană de piatră şi lăcrimă ca un copil – lacrimi de durere – erau printre ultimii supravieţuitori ai Terrei – natura fusese rănită atât de puternic încât dintr-o dată devenise arma cea mai de temut. Schwartz îşi şterse lacrimile iar Olivia îl îmbrăţişă ca pe un tată şi-i spuse aproape-n şoaptă:

– Schwartz, mulţi oameni cunosc valoarea timpului, dar îl lasă să curgă tumultuos pe lângă ei – dar dacă ar proceda invers şi l-ar aduna pe tot cel risipit la un loc, ar putea să facă ceva frumos, nemaivăzut. Oamenii au lăsat timpul să se risipească şi au creat monstrul autodistrugerii – aşa-zisa ciumă albă – moartea cu o mie de feţe. După cum mi-ai spus, noi va trebui să facem ceva glorios; Domnul ne-a lăsat şi ne-a arătat această portiţă de evadare.

– Draga mea fiică, îţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii şi m-ai îmbărbătat, pentru aceasta îţi voi spune motto-ul vieţii mele: „Iată-mă în faţa unui deşert inconfundabil – întâmplarea; cărare nebănuită, nebătătorită a proriei, a stelelor. Cântecul nefiresc, sideral, pătrunde în sufletul meu, în toate tainiţele, luminându-le feeric şi sper să nu mă mai regăsesc din această explozie minunată; doresc să mă lăfăi în artificiul amintirilor minunate readuse la lumină … întâmplător”.

Câteva clipe Olivia rămase înmărmurită, înlănţuită, vrăjită, după care explodă frenetic în aplauze uitând pentru o clipă prin ce momente grele treceau.

– Este sublim motto-ul tău, este ca un poem epic; are o filozofie aparte şi puterea unui tunet; efectiv mi-a asurzit urechile, mi-a umplut toate tainiţele inimii, m-a făcut să uit tristeţea şi durerea ce ne înconjoară.

Cu o voce desfigurată şi cu aureola de firişoare fosforescente se auzi şi-l văzură pe Walter, care fericit peste măsură şi cu o voce aproape neomenească anunţă : „vortexul a fost deschis – şansele vieţii acum sunt foarte mari –  momentul plecării din labirintul Terra va fi peste câteva minute.

Pe hublouri şi pe ecranele monitoarelor H.V. apăruse o imagine destul de bizară: un tunel luminos care bâzâia şi-şi schimba întruna culorile, părea inconsistent şi se unduia ca o apă. Era vortexul – calea pe care va pleca Arca lui Walter, cum o denumise Schwartz – acea şansă unică a umanităţii în faţa catastrofei produse de om – anunţată de către Tatăl Ceresc.

Walter apăsă mai multe taste şi porni motoarele auxiliare ale navetei; acelaşi lucru se întâmpla concomitent în Bucegi – Ionuţ apăsă aceleaşi taste şi motoarele auxiliare porniră, iar navele se ridicară în văzduh cu un uruit şters. Prima trecu MEDIA – TECKH 1, apoi peste câteva minute, prin acelaşi Vortex trecu şi sora geamănă MEDIA – TECKH 2. Toată lumea privea crispată pe monitoare şi torturaţi parcă urmăreau drumul prin tunel, iar la un moment dat vortexul îi scuipă ca pe nişte măsele cariate într-o zonă deşertică – SAHARA.

Schwartz cu o expresie de strălucire pe chip asculta, vedea şi nu-i venea să creadă, după care se scutură ca şi cum s-ar fi trezit dintr-un vis şi se aproprie de Walter, îi puse mâna pe umăr iar acesta se răsuci în scaun şi privindu-l atent îi spuse:

– Am reuşit, Schwartz … am reuşit !…

– Da, în ce an suntem şi în ce loc ?

– Din anul 2081 pe data de 1 martie ne-am întors în anul 2000 , 20 februarie. Exact ca şi la noi lumea este împărţită în facţiuni – asuprirea omului de către om este practic o idee democratică, războaiele şi ura împânzesc efectiv planeta ca o pânză de păianjen: SIDA este un pericol iminent, bolile coronariene, cancerul, T.B.C.-ul, antraxul, aceste ciume nevăzute macină omenirea ca un vierme.

– Ce avarii avem? … şi cam în cât timp le vom putea remedia ?

Walter îşi dădu casca jos, apoi accesă nişte taste şi apărură pe monitoarele holografice cele două navete la scara de 1: 25.000, astfel putură vedea că trecerea prin vortex lăsase destule amprente pe cele două nave cât şi în camera de comandă. Oricum erau avarii minore ce puteau fi remediate cam în două – trei zile dacă nu apăreau alte modificări ale planului stelar.

– Am să încerc să mă cuplez de sateliţii care i-au plantat oamenii pe orbită şi vom putea urmări toată activitatea.

În câteva clipe după accesarea legăturii cu sateliţii,  toate programele TV emise prin satelit inundară monitoarele şi ecranele cu particule laser; Vizionară programe cu filme, imagini documentare din zona Kosovo, războiul din perioada aprilie – mai 1999, programe cu spoturi publicitare, sport cât şi imagini de coşmar ale lumii a III-a din Africa. Schwartz cu tot echipajul urmăreau cu viu interes lumea în care trăiseră strămoşii lor, lume care era străfulgerată de ură, egoism, crime, orgii, politică.

Programe după programe se derulau cu viteze ameţitoare – numărul canalelor de televiziune fiind practic infinit. Pe unul dintre programe urmăriră o emisiune denumită „Panoplia zeului Marte”, – exemple elocvente ale istoriei militare universale când, nu rareori, soarta unei înfruntări militare decisive a fost hotărâtă de o armă nou introdusă pe teatrul luptei care a creat panică în rândul adversarilor. Astfel în decursul timpului fuseseră folosite ca arme: proiecţiile holografice realizate cu ajutorul laserului, exemplu elocvent în Golf, unde se folosise cu succes această tehnică de către trupele americane – imagini cu scene din Coran, avându-i ca protagonişti pe Allah şi Mahomed, ce au fost proiectate pe cer paralizând efectiv activitatea militară a credincioşilor musulmani. Walter comentă ironic despre tehnologia neletală care era mortală. S-a mai folosit aşa zisul „tun sonic” care avea capacitatea de a intra în rezonanţă cu frecvenţa cordului combatanţilor, iar când frecvenţa generatorului sonic se micşora lent către zero, antrena moartea tuturor persoanelor din raza de acţiune a armei prin stop cardiac. O altă armă sonică existentă în arsenale era „tunul bas”, care avea puterea să distrugă orice tehnică de luptă oricât de sofisticată ar fi fost, devenind astfel o simplă grămadă de fier, iar pentru oameni efectele erau letale producând spargerea vaselor de sânge, ruperea organelor interne cât şi fărâmarea oaselor. O armă sovietică secretă era arma pe bază de microunde care putea anihila instantaneu mase imense de oameni distrugându-le vederea şi auzul definitiv. În laboratoare moartea a mai inventat otrăvuri de natură proteică cu efect letal, fulgerător, mult mai sofisticate decât ale familiilor Borgia sau de Medicis, care produceau congestii cerebrale sau infarcturi miocardice cât şi bombe chimice, biologice care în aproximativ 20 de minute ajungeau la saturaţie. Războiul psihotronic cu „tehnologii neletale de scoatere din luptă”[1], îi uimea şi îi fascina pe toţi cei care urmăreau acestea pe monitoare. Schwartz privea îngrijorat acele imagini şi acei oameni, care, ca şi ei, se învârteau în cercul destul de strâns al binelui şi al răului.

Dansul vieţii şi al morţii avea o muzică nefirească şi o memorie a timpului, timp pe care Walter îl cunoştea atât de bine – timp risipit în ură şi războaie sfinte care nu aveau absolut nimic sfânt.

Ionuţ îl ascultă atent pe Walter, după care oarecum gânditor îi spuse:

– Cred că ar fi mult mai bine şi pe placul Tatălui dacă am încerca să îndreptăm lucrurile pe pământul în care bunicii noştri în fiecare zi îşi sapă groapa – boală care de altfel s-a transmis până la noi. Te respect nespus de mult şi mă fascinează modul cum percepi lucrurile şi cum le dai substanţă – vortexul, acea poartă a timpului.

Walter îl asculta cu atenţie şi desenă pe un ecran holo HV inconsistent cu fascicule laser o mandală destul de ciudată, iar Ionuţ se uită atent dar desenul i se părea atât de bizar şi cunoscut în acelaşi timp şi nu înţelegea de ce nu-şi mai amintea unde şi când mai văzuse acel desen.

– Walter, ce reprezintă desenul acesta ?

– Desenul este reprezentarea Zen – budistă a binelui şi a răului care coexistă în noi. În plan astral este yin – yang. Este însăși echilibrul.

Olivia se apropiase pe nesimţite de cei doi şi îl înlănţui cu braţele pe Walter, iar acesta cu toate că era mort de oboseală găsi resurse să-i zâmbească după care o sărută cu foc şi o prezentă lui Ionuţ – tânărul comandant al navetei MEDIA – TECKH 2.

–    E o plăcere să vă cunosc, domnule ! Cât de tânăr sunteţi !…

– Doamnă, mă măguliţi, sunt tânăr pentru că aşa simt. Am să vă rog să mă scuzaţi, dar trebuie să vă părăsesc, deoarece am o sumedenie de lucruri de rezolvat.

Walter şi Olivia rămaşi singuri se priveau plini de dragoste – astfel îşi spuneau totul din priviri, nu mai aveau nevoie de cuvinte, efectiv se sondau unul pe celălalt; dar, la un moment dat Olivia rupse vraja şi spuse:

– Ne-am întors în trecut iar clipa imediat următoare, ziua următoare nu le pot privi ca pe un viitor, totul aici se numeşte trecut – am strania senzaţie de déja-vù, văd că timpul se scurge, dar totuşi refuz să cred ceea ce văd …

– Olivia nu este nevoie să te frămânţi atât, oricum nu mai stăm prea mult pe aici. Consideră că aici am făcut o haltă după care vom pleca spre o altă planetă.

– Da, da înţeleg … iubitule vreau să-ţi dau o veste pe care am tot amânat-o.

– Spune, te ascult !

– Dragul meu, sunt însărcinată.


[1] N.D.T. – not lethal disabling tehnologies – engleză

Anunțuri

Despre Henry Cosmin Florentin Ştefănescu

Acest site este practic o imagine în oglindă a ce îmi place mai mult să fac... Voi posta atât poezii, proză cât și fotografii de oriunde am călătorit. Aș vrea să cunosc opinia tuturor celor care vizitează acest site despre munca mea. Mulțumesc anticipat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s