Bunului samaritean – Sânge balcanic (105) poem


Închinată prietenului meu, Ovidiu Bartolomeu,

care a murit într-un accident stupid.

un suflet

ca un cântec

stătea la marginea râpei

universul său se ştergea

adierea vântului

aducea

dăngănitul trist al clopotelor

asurzind

văzduhul cu disperarea lor

ploua în sufletele noastre

amorţite de durere

pe obrajii noştri

îmbătrâniţi parcă de acest sfârşit tragic

plângeam în tandem

cu clopotele

pe bunul samaritean

şi-i aduceam un ultim omagiu

Amin ! …

24 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Condoleanţe pentru prietenul tău! 😦

    Apreciază

    1. @Bună Adele!
      Mulțumesc pentru cuvintele calde!
      S-a întâmplat cu multă vreme în urmă… dar amintirea și durerea pierderii unui prieten ales au rămas vii până în ziua de azi și le voi purta cu mine pururea…
      Noapte bună!

      Apreciază

  2. Nu ştiu de ce, am bănuit că s-a întâmplat mai de mult, dar asta nu schimbă nimic! Am pierdut şi eu un prieten, acum 20 de ani, dar durerea este la fel de vie şi acum, ca atunci. Îmi place să cred că au devenit îngerii noştri păzitori. 🙂
    Te pup, Cosmin, noapte bună!

    Apreciază

    1. @Adele
      Cu siguranță ei sunt cei care ne veghează viața, visele și speranțele. Cam tot ce am postat în ultima vreme, mai precis 105 poeme sunt din volumul de poezii publicat în anul 2007: ”Sânge balcanic”, au mai rămas câteva poeme și închei acest volum.
      Te pup, Adele, o zi plină de visare poetică!

      Apreciază

  3. adriana spune:

    Cred ca prietenii adevarati…chiar si cei care au zburat dintre noi intr-o lume paralela, ceva mai buna insa, ne sunt si ne vor fi totdeauna aproape…
    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
    Sa nu-i plangem…i-am intrista! Sa nu-i uitam !Sa ne bucuram ca ne lumineaza viata.

    Apreciază

    1. @Bună Adriana!
      Suntem cu toții scântei de divin. Nu îi mai plâng pe cei pierduți, poate că au devenit între timp îngerii noștri călăuzitori… așa cum spunea Adele…
      Dumnezeu să-i odihnească în pace!

      Apreciază

  4. Ai pierdut un prieten, deci pe cineva drag.
    Orice cuvinte am spune noi, sigur nu te vor ajuta prea mult, dar vei stii ca cineva este langa tine si-ti intelege durerea…

    Apreciază

    1. @Gabriela Elena
      Mă ajută mult faptul că îmi sunteți alături… sunteți niște prieteni adevărați.
      O seară minunată!

      Apreciază

  5. Condoleante, Cosmin! Imi pare rau. Sufletele curate se prapadesc inainte, devreme.
    Te citesc cu mare drag, sa stii (am vazut comentariul de pe facebook) dar nu apuc mereu sa comentez. Scrii frumos, scrii insufletit, scrii cu mare talent. Numai bine.

    Apreciază

    1. @Alexandrescu Daniela
      Mă bucur că îmi ești alături și mulțumesc frumos pentru cuvintele alese. Acest lucru trist s-a întâmplat cu mulți ani în urmă… dar a rămas viu în sufletul meu… în automobilul prietenului meu, în acea seară ar fi trebuit să fiu și eu cu prietena mea din acea vreme dar din cauza unei discuții / ceartă domestică am fost nevoiți să refuzăm invitația de a merge pe malul mării… ”Nebănuite sunt cărările Domnului”.
      O noapte minunată!

      Apreciază

  6. Tind sa cred ca doar timpul e trecator,nu si sufletul oamenilor.Sufletele nu mor,doar pleaca dintre noi intr-o lume mai rea sau mai buna..depinde de suflet.

    Apreciază

    1. @Andrei
      Timpul este o invenție care ne aparține… un spațiu în care să ne ancorăm visele deziluziile, speranțele, viața, moartea etc. Sufletul este o scânteie de divin, o fărâmă de Dumnezeu… unii aleg să-și păstreze apartenența la Dumnezeire, iar alții… aleg altă cale căci profită de ”Liberul arbitru”…

      Apreciază

      1. Daca timpul ar fi fost o inventie a oamenilor ar fi trebuit sa il putem controla.Cred ca timpul nu a fost inventat de noi,ci pentru noi.Cu privire la suflet,sunt perfect de acord cu tine,sufletul este ceva sublim.

        Apreciază

        1. @Andrei
          Tind să susțin ceea ce afirmi referitor la timp… dar am câteva rezerve când mă gândesc câte mii de ani le-au trebuit strămoșilor noștri să împartă anul în anotimpuri și luni, luna în zile, ziua în ore, orele în minute, minutele în secunde etc. Se prea poate ca totuși ideea de timp să fi fost născocită pentru noi de cei care ne călăuzesc prin meandrele timpului în această călătorie siderală numită viață. Mă bucur că treci frecvent pe la mine.
          Noapte bună!

          Apreciază

          1. Ai dreptate,le-a luat mult sa imparta anul in anotimupuri si toate cele…dar asta nu inseamna ca timpul nu exista deja.Daca nu exista nu aveau ce sa mai imparta.Eu asa vad problema.

            O noapte placuta iti urez si eu !

            Apreciază

            1. @Andrei
              Ai perfectă dreptate… timpul afost inventat pentru noi numai că se măsoară altfel. În Univers cei 100 de ani pe care îi trăim ipotetic sunt doar două secunde… am fost nevoiți să îi facem un upgrade la timp pentru a ne putea agăța de o secvență de timp în care noi am făcut ceva… este relativ după E= mC2… altfel el este creația celor care ne-au dăruit sufletul… acel bun sublim cum frumos l-ai descris…

              Apreciază

  7. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace… 😦

    Condoleante 😦

    Apreciază

    1. @Bogdan Epureanu
      Mulțumesc pentru cuvintele venite din suflet!
      Dumnezeu să îl odihnească în pace.

      Apreciază

  8. silavaracald spune:

    Ce să spun? Când îţi moare un prieten, parcă mor şi cuvintele. Rămân doar cele care-i vor însoţi sufletul dincolo…

    Apreciază

    1. @Șilavarăcald
      Important este că sunt mulți prieteni de-ai mei printre care te numeri și tu, care îl pomenesc și faptul că spun respectiv scriu: Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
      O seară caldă precum sufletul tău!

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.