mirosul primejdiei
creează narcoză generală
generează panică
instigă frică
maschează teamă
sondează suflete
şochează mulţimea
readuce în prim-plan
„Sfânta Treime”
credinţa urcă
pe culmi nebănuite
lumea înnebuneşte crezând
crezul le devine ţel sfânt
toţi joacă pe veşnica scenă
pe acelaşi pământ
din care ne-ai plămădit
tu „Doamne”
şi-n care ne vom întoarce
înviind în curând.



Prieteni din blogosferă care scriu din suflet… pentru minte și spirit!… Andrei; Baricada; AIM1; AIM2; AIM3; Eufrosin; Bucovina profundă; Ioan Usca; Ana Usca; Și la vară cald; Atitudini; Ioan Sorin Usca; G1b2i3; Orfiv; Gabriela Elena; Cristian Lisandru; Cristian Dima; Joy; Dracula girl; Între vis și realitate 2; Evz.ro; Theodora 0303; Simion Cristian; World of Solitaire; Pro atitudine; Noapte bună copii.
Bine ar fi să ai dreptate cu cele de mai jos:
Mulţumesc pentru menţionare! 🙂
ApreciazăApreciază
@Șilavarăcald
Sper și eu că așa trebuie să stea lucrurile… știi!… speranța moare ultima!
Cu multă plăcere!
O zi minunată!
ApreciazăApreciază
Da, din păcate, când ne este rău ne aducem aminte de Dumnezeu. Când ne este bine, cam uităm să-i mulţumim. Credem că ni se cuvine.
ApreciazăApreciază
@Adele
Așa este!… Profităm de ”Liberul arbitru”, uitând că Dumnezeu ni l-a dăruit pentru că ne iubește prea mult.
O zi plină de iubirea lui Dumnezeu!
ApreciazăApreciază
Nu cred ca uitam vreodata liberul arbitru, el ne-a fost dat tocmai pentru a ne putea da seama singuri de greselile pe care le facem, pentru ca apoi sa ne intoarcem si sa „reparam” ce am stricat.
„Tehnicul” din mine a spus intotdeauna ca nu exista Dumnezeu, poate pentru ca fiecare (eu) il vedem intr-un alt fel. „Experienta” imi spune insa ca exista o energie, care se manifesta ca intruchiparea dorințelor noastre, bune sau rele, asadar „deus ex machina” este ceea ce „cred” eu.
„Machina” find noi si tot noi trebuie sa avem grija de masina, altfel nu are cum sa ne fie bine.
ApreciazăApreciază
@Florin Pîcă
Nu uităm de liberul arbitru ci doar ne folosim de toate valențele acestuia. Nu ești ateu și nici lipsit de credință ci doar o fire analitică care caută sensurile energiilor. Ești un fel de radiestezist care se plimbă din loc în loc cu toiagul, pendula și cu creanga de alun bifurcată ca un iadeș să vezi în care direcție este energia cea mai pură. Spor în căutările tale!
ApreciazăApreciază
La ce te-ai gandit cand ai scris:
„lumea înnebuneşte crezând”?
ApreciazăApreciază
@Gabriela Elena
Am încercat să prind un carusel de simțăminte, o sarabandă de sentimente – frică/ teamă, durere/ tristețe, fericire/bucurie – este acea trecere de la greșeală la pocăință. Am privit acest tumult de senzații ca pe o narcoză colectivă, în aceste condiții aceasta este oarecum soră cu nebunia pentru toți cei care au pierdut calea către Dumnezeu și au regăsit-o când se așteptau mai puțin.
Domnul să-ți vegheze visele!
ApreciazăApreciază
Cuvintele tale mi-au confirmat ca nu m-am inselat…
Multumesc frumos pentru urare.
Somnul imi va fi asemeni barcii care pluteste linistita peste talazuri, atunci cand glasul Domnului linisteste furtuna. 🙂
ApreciazăApreciază
@Gabriela Elena
Mă bucur că m-am făcut înțeles. Frumoase cuvinte pline de candoare și în același timp de înțelepciune.
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
Frumoase versuri impletite perfect cu fotografiile!
ApreciazăApreciază
@Fire flight
Mulțumesc frumos pentru cuvintele calde și sincere…
O seară minunată!
ApreciazăApreciază