- Cosmin Ştefănescu – cascada urlătoare 16/06/2009
Pietrificarea simţurilor
Cosmin Ştefănescu
Poezie publicată în Oservatorul – Toronto, Canada 8/8/2009
Dorim să evadăm
din noianul de probleme
al junglei umane
unde greșala și prostia
sunt incontestabile virtuți
unde cei buni și valoroși
sunt veșnic de soartă bătuți
și închistați în sărăcie lucie
în promiscuitate
sunt invariabil pierduți
aici simțurile sunt alterate
și neomenesc
de pietrificate
și desconsiderate.
Cosmin Stefanescu 
Foarte frumos. Ai atins toate trairile unui Roman.. si in general a tuturor.. deoarece suntem pe cale de a devenii generatia McDonald’s… si a Messenger`ului…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru comentariu. Cu această ocazie am observat că printr-o întâmplare regretabilă în loc să fie postat un poem era postată o lucrare care se află la proză scurtă. Mea culpa! O zi bună şi vă mai aştept cu alte comentarii!
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasa,poezie.In aceasta poezie ai punctat exact ce se petrece in ziua de azi cu noi,cu toata natiunea iar cei care cu adevarat trebuie sa iasa in evidenta se pierd,uneori.
Te felicit,Cosmin.
ApreciazăApreciază
Ești deosebit de sensibilă. Ai grijă să te păstrezi pururea în acest fel. O seară minunată să-ți lumineze sufletul candid!
ApreciazăApreciază
Woohoo?| awesome details right here. My partner and i?|meters rather happy to seem this page. Thank you that i’m having a look in front to the touch anyone. Are you going to i implore you to decrease us a snail mail?
ApreciazăApreciază
Cosmin,
Uneori avem nevoie de o pauză. Simţim că ne sufocăm în cotidian, vrem să fim noi înşine, vrem altceva, vrem să nu mai fim captivi în propria viaţă. Sufletul nostru tânjeşte după ceva nedefinit…
Vezi ce stări a generat poemul tău ? Felicitări !
ApreciazăApreciază
Petruța
Jungla umană reușește de cele mai multe ori să ne obosească, apoi avem senzația că am fost scoși din circuit ori că nu mai suntem noi. În astfel de momente încercăm să ne detașăm și să ne redescoperim. Chiar dacă reușim acest lucru sufletul nostru având o scânteie de divin caută alte căi și alte moduri de a atinge sfera Dumnezeirii. Probabil că ăsta este motivul pentru care sufletul nostru este mereu dezorientat și ”tânjește după ceva nedefinit”…
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
ATITA TIMP CIT MAI EXISTA IN LUME SUFLETE SENSIBILE (CA AL TAU) INCA NU E TOTUL PIERDUT. NE-A MAI RAMAS DOAR, CREDINTA SI SPERANTA.ITI MULTUMESC CA IMI MÂNGII SUFLETUL CU VERSURILE TALE.
ApreciazăApreciază
Mihaela Ciobanu
Mă fericesc că ai trecut pe aici. Atâta timp cât mai sunt persoane sensibile ca tine care citesc poezie, șansa neamului traco-geto-dac nu poate să moară. Mulțumesc pentru cuvintele calde, venite din inima ta sensibilă,
ApreciazăApreciază
Cat adevar in versurile tale!Uneori salvarea sufletului nostru este atunci cand cineva iti impartaseste amarul si este alaturi de tine cand totul in jur se prabuseste!Tu reusesti sa ne mangai sufletul cu versurile tale sensibile ,pline de adevar si emotie… Felicitari drag prieten!
ApreciazăApreciază
Gina
Cuvintele tale sunt o adevărată explozie de sinceritate și prietenie. Mă bucur nespus de mult că ai intrat aici și ai scris exact ce ai simțit.
Îți doresc o seară minunată!
ApreciazăApreciază
Îmi place ! Azi l-am recitit a nu știu câta oară și pot să afirm că ești genial.
ApreciazăApreciază