captiv al întunericului,
îmi plăsmuiesc trezirea
vise iluzorii
se-nvârt în jurul meu
într-o sarabandă ameţitoare
simt că trăiesc şi mor
captivitatea
îmi dă aripi de fluture
şi speranţe mii
călătoresc prin lumi imaginare
căci sunt născut odat’
cu infinitul
şi mă voi stinge
când se va şterge nemărginirea
îmi va fi greu
sa mă desprind de trup
ca să-mi privesc pieirea
dar mă trezesc
iar graniţele
captivităţii se şterg
odată cu venirea zorilor
privesc pe geam
nemărginita frumuseţe
a norilor.
RECOMAND ACESTE BLOGURI: Ioan Sorin Usca; Ana Usca; Caius; World of Solitaire; Cati Lupașcu; M’s blog; Orfiv; Atitudini; Consiliul Național al Blogosferei; Ioan Usca; Cristian Lisandru; George Valah; Teo Negură; Link Ping; Theodora 0303; Noapte bună copii; Gabriela Elena Blog; Tomata cu scufiță; Roxana Iordache; Saccsiv’s Blog;
Cosmin Stefanescu 
Frumos, e un alt taram.Multumesc, Maria S.(Timisoara)
ApreciazăApreciază
@Maria S
Putem spune ca este tărâmul copilăriei. Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
De ce ne intrebam, ne miram si bucuram? Poate.. pentru a ne regasi in toate ?
ApreciazăApreciază
@George Valah
Vom rămâne veșnic în suflet… niște copii dornici de bucuriile vieții.
ApreciazăApreciază
Captivi cotidianului, întindem aripi de fluturi spre tărâmuri pline de lumină… vise, speranţe, se nasc la poarta infinitului. Acolo sunt larguri unde poţi zbura şi trezi la viaţă simţirea fierbinte de om, acolo soarele işi va înmuia razele în dorinţele tale, le va da strălucire şi ţi le va înapoia împlinite…
M-a impresionat marea încărcătura emoţională a poeziei.
La multi ani drăgălaşului nepoţel Raul!
ApreciazăApreciază
@Stropi De Suflet
Calde acorduri pline de lumină ți-au înmuiat pana în gânduri calde pline de Stropi de suflet. Mulțumesc pentru comentariul plin de prea-plinul sufletului tău care s-a păstrat candid precum al unui copil.
ApreciazăApreciază