Totem – Sânge balcanic (107) poem

în beţia întâmplării mi-am permis un fel de glumă şi cum timpul era-n transă mi-a urlat cu vocea-i bici eşti nemernic, pisălog şi mai faci şi multă larmă întregindu-şi peroraţia cu sudălmi şi vorbe reci şi cum vorbele-i de ocară cangrenară rana toată resemnatu-m-am deodată şi-i urai un mic blestem o coloană infinită de dureri,…

Evaluează asta: