Bahic – Sânge balcanic (102) poem

sondez în fiecare zi viitorul de pe o platformă de foraj spaţial cred în vremuri mai bune şi-n cântecul ciocârliei sideral am sămânţă de vorbă imaginea bahică îmi tulbură vederea scriu încontinuu şi vizitez nemurirea paşii sunt tunete versurile sunt cuvinte ar fi mai bine să mă potolesc şi să mă aşez în pat cuminte.

Evaluează asta: