Prăpastia pricipiilor – Sânge balcanic (115) poem

norii negri sunt goniţi de vântul cenuşiu cel care ne împrăştie şi pe noi ca un resort nevăzut către prăpastia principiilor în stare de veghe clopote şi ciocănele anunţă cu mare tam-tam că încă o oaie a ajuns la liman o minciună sfruntată şi cu tărie afirmată dar aşa e omenirea … priveşti pe dos…

Evaluează asta:

Fragment de stea – Sânge balcanic (103) poem

pe tărâmul atins de tristețe se stinse într-o noapte o stea era lacrima unei neputinţe la care şi Dumnezeu consimţea. * pe cer se stinse în liniște o stea iar pe pământ în acea clipă îşi dădu sufletul o căprioară osândită de braconieri cădea * ce râsete şi câtă frenezie căci omul fericit se simţea…

Evaluează asta: