de Cosmin Ștefănescu * Am fost exilat în întuneric cu trupul fără de suflet cu gândul fără de cuget plutesc în întuneric ca o lumină sunt surghiunit în durere deplină liniştea mă-ndeamnă spre viaţă îngrădirea oamenilor este de gheaţă tăcerea s-a strecurat mormântală vântul îmi bate în geam o rafală ca o durere a naturii…