Poezie fără titlu – Sânge balcanic (23)

de Cosmin ȘTEFĂNESCU   Tăcere!… vreau linişte deplină Eriniile nopţii au pustiit trecutul; Necunoscutul în noaptea senină Păşeşte pe calea aştrilor; e Perseu. –––––––––––––– Şi întunericul se adânceşte Iar marea devine cumplit de agitată, Gândul din stele izbucneşte Din steaua trecutului întunecată. –––––––––––––– Neantul devine ceva normal, Nu mai este o enigmă I-am pătruns tainele…

Evaluează asta: