Poezie cu subînțeles – Sânge balcanic (132) poem

în vremuri tulburi imemoriale se născu iubirea de aproape un vis hazliu fără tăgadă al omului controversat ce voia să vadă ceva nou nemaivăzut * dar plasa ce-o ţesură oamenii pentru a exila pe cea care-i orbea: ura deşi cu ochiuri dese şi destul de mare nu-i acoperea acesteia nici pe departe făptura hâda creatură…

Evaluează asta: