Ecranul imaginației – Sânge balcanic (131) poem

Închinată filosofului Friedrich Nietzsche chitarei vremii i s-au stins ultimele acorduri noaptea şi-a suspendat aripile aripile-i fără margini într-un chinuitor prezent absent modelul de gherghef al ceţii a ţesut substanţa misterului prezenţa irealului ne sufocă şi ne mistuie în pragul efemerului filozoful nebun renaşte prin nu ştiu ce miracol şi începe să vorbească erezii mii…

Evaluează asta: