Trăiri – Sânge balcanic (129) poem

mi-am confecţionat scări în femeie şi mă caţăr în ea ca pe un arbore nefiresc şi simt cum plutesc simt mângâieri şi rugi adulmec sunt în culmea visului fără început fără sfârşit sunt îngropat în trecut în prezent în viitor mă cufund mă afund mă scufund.

Evaluează asta: