Spectre – Sange balcanic (121) poem

încerc să mă rup de mine de izvorul care-mi dă viaţă privirea mi-o aştern candid pe mâna de la colţul de vis-á-vis cea care cerşeşte pomana noastră de toate zilele totul se modifică printr-o prismă spectre disecă lumea războaie intestine clădesc răul neştiut lumea se împarte în facţii conduse de oameni bolnavi de bani bolnavi…

Evaluează asta: