Scâncet – Sânge balcanic (106) poem

un pescăruş trist privi marea învolburată şi pentru a nu ştiu câta oară scânci marea inflexibilă îşi continuă tirada înspumată iar zburătoarea pluti la mal pe stânci * citeai atâta demnitate în ţinuta încântătoare-i zburătoare cât cuprinde cerul până la zenit şi întinsa mare iar soarele spectator veşnic zâmbi iarăşi la scâncetul păsării şi privi…

Evaluează asta: