Fragment de stea – Sânge balcanic (103) poem

pe tărâmul atins de tristețe se stinse într-o noapte o stea era lacrima unei neputinţe la care şi Dumnezeu consimţea. * pe cer se stinse în liniște o stea iar pe pământ în acea clipă îşi dădu sufletul o căprioară osândită de braconieri cădea * ce râsete şi câtă frenezie căci omul fericit se simţea…

Evaluează asta: