Simțul realității – Sânge balcanic (99) poem

între nouri acvamarin înconjurat de piscuri de gheaţă şi de felurite animale plăsmuite de închipuirea mea stătea înghesuit bunul simţ fusese exilat şi era noaptea cea veşnică anunţată în toată mass-media eclipsa totală de Lună dar cui îi pasă toţi dănţuiesc şi se fericesc că au scăpat de bunul simţ conştiinţa plânge în hohote sunt clipe…

Evaluează asta: