Arhive etichetă: Pasărea Phoenix

Pasărea Phoenix – Sânge balcanic (40) poem

de Cosmin STEFANESCU

*
E secetă în sufletele noastre

Soarele necruţător a ars orice urmă de bunătate

Parcă întregul sistem solar

S-ar rezuma doar în dogorâtoare ură,

În inexorabila modalitate de autodistrugere,

În veşnicul păcat omenesc

*

De ce nu face bine seceta din suflete

Să se mute-n petele negre ale istoriei,

Să pârjolească tot ce-a fost mizerie?

Iar noi, cei dăltuiţi între marmura prezentului şi viitorului,

Să redevenim puri şi buni,

Să reclădim iarăşi mitul păsării Phoenix.

*

Vreau să privim fluturele ca pe-o insectă deosebită,

Ca florilor să le privim frumuseţea în toată splendoarea,

Omul să nu-l mai privim ca pe-o fiinţă hâdă,

Ci ca pe un munte ce se înclină cu evlavie

La susurul minunat al izvoarelor,

Ca pe un stejar ce-i înconjurat de ani şi cucereşte timpul

Pasărea Phoenix îşi caută loc de veci – Sânge balcanic (15)

De Cosmin ŞTEFĂNESCU

CUGETĂRI RECUGETATE

Motto: „Unde nu există Dumnezeu, Pasărea Phoenix

redevine cenuşă”

MANOLE  AUNEANU

Pe ce ne vom mai construi castele de nisip?…

Poate, pe creatura din imaginea unui video-clip,

Sigur pe ambiţii prosteşti de protestatari modeşti,

Pe efemere clipe trăite de oameni din zodia peşti.

–––––––––––––––––––––

De nu mai există spaţiu să-l sorbiţi cu nesaţ

Duceţi-vă la oracolul din Delphi să vă ghicească-n zaţ,

Să arunce cu băţu-i fermecat în Orient,

Să vă expire vremea-n buncăr sau recipient.

–––––––––––––––––––––

Duceţi-vă de-l căutaţi pe marele titan,

Marele Marpa traducătorul- ioghin tibetan

Întrebaţi-l de spaţiu, de… existenţă,

De reincarnare sau ascendenţă.

–––––––––––––––––––––-

Sorbiţi nenumărate rânduri, stârniţi vijelioase vânturi,

Creaţi un vis irealizabil, născut din brazde de simboluri;

Mai naşteţi un nou paradis; de nu în realitate, măcar în vis

Sau creaţi oameni „soma” bătând din palme şi scandând: bis…

––––––––––––––––––––––

Nu, nu am înnebunit cu toţii, dărâmăm tot ce mai avem bun în noi,

Ne mândrim c-am devenit monştri şi că-n istorie îi vom umbri pe eroi

Sunt vremuri grele,… incandescente nevoi se nasc drept rezultat,

Ochiul dracului zâmbeşte; ne-a vrăjit cu luciul său, ne-a încântat.

–––––––––––––––––––––––

Mai nou, ştiţi?!… pasărea Phoenix îşi caută loc de veci

Să-i cedăm buncărul lui Ceauşescu sau din Pentagonaşul nostru un beci

Oferiţi-i răgaz suficient, este-n spasmele morţii,

Bat clopotele, cadavrul este-n faţa porţii.

–––––––––––––––––––––––-

Acum din cenuşă se nasc flori de mucegai;

Preoţi-farisei, miniştri idioţi;… biete flori de putregai

Încântaţi de puterea banului, acest rău – necesar,

Ce alţii îl caută în mină sau la sapă în zadar.

––––––––––––––––––––––––

Chiar!… şi pe arca lui Noe lighioanele au făcut răzmeriţă,

Ba’ că vor să fie libere şi stăpânul trebuie închis în temniţă,

Ba’ stăpânul să-i ajute c-a venit o tornadă şi le-a stricat căsuţa

Şi nu mai vin ajutoare din străinătate şi-i va bate mămicuţa.

––––––––––––––––––––––––

Apropós!… pe ce ne vom mai construi castele de nisip?

Pe zâmbetul vre-unui mai – mare, fals şi stereotip?

Îngăduiţi-mi să cred că pasărea Phoenix are dreptate să-şi caute loc de veci

Deci, cedaţi-i buncărul lui Ceauşescu sau din Pentagonaşul nostru un beci.

Trandafir înflorit - fotografii din arhiva personală
Trandafir înflorit - fotografii din arhiva personală