Fragment de stea – Sânge balcanic (103) poem

pe tărâmul atins de tristețe se stinse într-o noapte o stea era lacrima unei neputinţe la care şi Dumnezeu consimţea. * pe cer se stinse în liniște o stea iar pe pământ în acea clipă îşi dădu sufletul o căprioară osândită de braconieri cădea * ce râsete şi câtă frenezie căci omul fericit se simţea…

Evaluează asta:

Bahic – Sânge balcanic (102) poem

sondez în fiecare zi viitorul de pe o platformă de foraj spaţial cred în vremuri mai bune şi-n cântecul ciocârliei sideral am sămânţă de vorbă imaginea bahică îmi tulbură vederea scriu încontinuu şi vizitez nemurirea paşii sunt tunete versurile sunt cuvinte ar fi mai bine să mă potolesc şi să mă aşez în pat cuminte.

Evaluează asta: