Mitul morții – Sânge balcanic (122) poem

vecini cu cerul privim cum se lasă bezna amintirilor şi amăgirilor noastre scotoceşti întunericul şi nu găseşti calea cea dreaptă. Sufletul i s-a stins iar tu te ascunzi laş în spatele unei oglinzi acoperite unui televizor cu cearceaf te chinui să te faci praf şi pulbere în mitul morţii să te ascunzi să te fereşti…

Evaluează asta: