Fugim către polul morţii – Sange balcanic (57) poem

de Cosmin Ştefănescu * E un mister Cum cerul şi pământul Ne scapă de nevoi Când noi suntem, o, Doamne, nişte biete gâze Mizere… născute din noroi. * Nu ştim a ne purta Cu noi mai omeneşte Căci ne „lichidăm” pe zi ce trece Fugim către polul morţii În linie dreaptă, nebuneşte.… * Bilanţul vieţii noastre…

Evaluează asta: