Durerile lumii – Sange balcanic (68) poem

de Cosmin STEFANESCU * Să fii trist Şi scuturat de frigul amintirilor, Să-ţi macini durerile într-un monolog interior, Îţi imaginezi că un plic Ţi-a îndurerat toată viaţa Să mai suferi înc-un pic De-ai putea să te strecori În noapte În lumina feerică a Lunii Să uiţi de durerile lumii. *

Evaluează asta: