Arhive etichetă: Dacii din Medgidia

Zidire de neam mare (3) – Dacii de la Medgidia

Interviu realizat de Cosmin Ştefănescu domnului Tiberiu Rusu şi consemnat de Const. MIU în revista Metamofoze

C.Şt. Spuneaţi, într-o discuţie preliminară, că aţi ajuns cu acest spectacol la Târgovişte. Vă rugăm, să detaliaţi acest episod.

T.R. Toate producţiile artistice ale Teatrului Popular mergeau în centrul teatrului cultural istoric şi aveau ca punct de reper această localitate cu rezonanţe istorice (Târgovişte a fost prima Capitală a Ţării Româneşti). Acolo se desfăşura în fiecare an Festivalul Teatrului Istoric care s-a stins imediat după Revoluţie. Fiecare dintre formaţiile artistice din ţară mergea acolo. Noi am avut ideea de a ţine spectacolul integral în aer liber. În momentul când am spus organizatorilor că suntem o sută de oameni şi că vom ţine spectacolul în aer liber, aceştia nu au pus problema cazării, ci a locaţiei desfăşurării spectacolului. Am precizat că vrem ca spectacolul să se desfăşoare pe ruinele vechii cetăţi de scaun. Organizatorii au fost încântaţi de ideea noastră, iar comunitatea a avut prilejul şi a rămas înmărmurită, văzând o sută de geto-daci mărşăluind pe străzile oraşului. Într-o seară splendidă am realizat un spectacol de mare succes – să vezi ruinele de la Târgovişte însufleţite de o ceată o sută de daci! Şi acum, când rememorez acele imagini, mă trec fiorii… La repetiţiile din timpul zilei, a asistat şi o echipă a Televiziunii Române care a dorit să filmeze acest spectacol ce a avut loc seara.

DACII DIN MEDGIDIA 1980 (10) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (10) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (11) - Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (11) - Zidire de neam mare

C.Şt. Aţi anticipat întrebarea care urmează şi anume ce ecou a avut în mass-media acest spectacol, la vremea respectivă?

T.R. La acea vreme mijloacele de imortalizare erau limitate şi trebuie precizat că în acea epocă era doar T.V.R. neexistând studiouri regionale sau locale. Fiind un spectacol de referinţă, televiziunea venea şi lua imagini pe care le îngloba în program.

C.Şt. Precizăm că acest interviu va fi publicat pe blogul revistei METAMORFOZE – http://metamorfoze.wordpress.com ; precum şi pe blogul meu personal – https://cosminstefanescu.wordpress.com ; iar dacă vom putea încercăm să luăm legătura cu domnul Napoleon Săvescu, Preşedintele Asociaţiei Dacia Revival cu sediul la New York spre a primi acceptul de a  publica în revista Dacia Magazin – www.dacia.org acest interviu.Vă mulţumim că aţi acceptat acest interviu.

T.R. Şi eu vă mulţumesc. Îmi amintesc cu plăcere de fiecare dată de aceste momente deoarece în sufletul meu dacismul este un fenomen peren.

Dacii din Medgidia (12) Zidire de neam mare
Dacii din Medgidia (12) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (13) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (13) Zidire de neam mare
Tiberiu Rusu şi sculptura sa în lemn - Mesagerul dac (14)
Tiberiu Rusu şi sculptura sa în lemn - Mesagerul dac (14)

Zidire de neam mare (2) – Dacii de la Medgidia

Interviu realizat de Cosmin Ştefănescu domnului Tiberiu Rusu şi consemnat de Const. MIU în revista Metamofoze

C.Şt. Din câte am aflat, toată lumea din oraş a venit la spectacol.

T.R. Da. Atunci am discutat cu organele de partid. Trebuia să obţinem o mulţime de aprobări pentru ieşirea în aer liber. Era o mulţime de aspecte care trebuia gândite, referitor la contactul şi impactul nostru, al actorilor şi al cailor cu publicul. Un public needucat, care dădea buzna pur şi simplu. Nu aveau cum să fie altfel. Nu se participase până atunci la o manifestare de o asemenea anvergură. A trebuit să ne documentăm din cărţile de istorie, unde am văzut cum erau dacii îmbrăcaţi. Am făcut costume asemănătoare din banii noştri. Am confecţionat costume de păstori, daci, scuturi, lănci, torţe. Am reuşit să creăm o atmosferă tipică vremurilor de mult apuse.

DACII DIN MEDGIDIA 1980 (6) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (6) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (7) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (7) Zidire de neam mare

C.Şt. Din fotografiile pe care aţi avut bunăvoinţa să ni le puneţi la dispoziţie, lucru pentru care vă mulţumim, reiese clar că spectacolul a beneficiat de text şi regie. Vă rugăm să faceţi câteva referiri la aceste două aspecte.

T.R. Vreau să vă spun că pentru realizarea acestui spectacol nu a fost uşor pentru nimeni –  artişti, figuranţi, regizor. A fost o muncă titanică pentru a realiza un spectacol de proporţii.  Oamenii fiind pasionaţi de artă, nici nu se mai gândeau la mâncare. Nu se plângeau, nu pretindeau bunuri pecuniare, absolut totul era făcut cu abnegaţie. În acest spectacol erau intelectuali de renume din oraş, printre care învăţătorii Dobrescu şi Şerban, profesorul Raşcu. Învăţătorul Şerban era octogenar (îl veţi vedea în fotografiile pe care vi le-am pus la dispoziţie) şi, săracu de el, nu vedea prea bine şi am fost nevoiţi să îi scriem replicile cu caractere mari pe „coli ciocan”.

DACII DIN MEDGIDIA 1980 (8) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (8) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (9) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (9) Zidire de neam mare

Zidire de neam mare (1) – Dacii din Medgidia

C.Şt. Stăm de vorbă cu domnul Tiberiu Rusu, directorul Casei de cultură a sindicatelor din oraşul Medgidia. Dumnealui a avut amabilitatea să aducă în atenţia cititorilor revistei Metamorfoze un spectacol inedit, desfăşurat în piaţa centrală a oraşului în urmă cu 30 de ani…

Bună ziua, domnule Director!

T.R. Bună ziua!

C.Şt. În ce condiţii politice şi culturale aţi putut realiza acel superb spectacol evocator al neamului traco-geto-dac în anul 1980? Puteţi să mă introduceţi în inima acelui eveniment cultural?

T.R. Dacă stau bine să mă gândesc, acesta a avut loc în vara anului 1980, în condiţii politice… este vorba de regimul comunist de care unora le este jenă să amintească. Acesta este un subiect tabu. Nu că aş fi un nostalgic al regimului, dar pe linie culturală, pe linia culturii de masă şi a promovării, respectiv oferirii condiţiilor celor mai bune tuturor oamenilor care locuiau în acest oraş şi nu numai, chiar la nivel naţional se punea problema. Erau vremuri în care oricine se putea manifesta din punctul de vedere cultural, acolo unde avea chemare. Vreau să spun că pasiunile curgeau ca un fluviu, peste tot în ţară.

DACII DIN MEDGIDIA FOTO-1 - Colaj - eveniment din anul 1980 în oraşul Medgidia
DACII DIN MEDGIDIA FOTO-1 - Colaj - eveniment din anul 1980 în oraşul Medgidia

C.Şt. Din punctul de vedere al logisticii pentru acest eveniment, cum v-aţi descurcat?

T.R. La Medgidia, era un curent puternic, al artei interpretative, mai ales în domeniul teatrului, în perioada aceea… Între 1975 – 1980, luase fiinţă ca instituţie culturală un teatru popular, care avea statut de teatru semi-profesionist. Aşa a fost posibil ca să se materializeze acest spectacol, numai datorită faptului că aici exista un potenţial artistic-interpretativ foarte valoros, recunoscut în confruntările naţionale ale genului. La toate festivalurile de teatru din ţară, teatrul popular din Medgidia (aşa se chema pe atunci) era în primele locuri.

C.Şt.  Acesta era un lucru extraordinar…

T.R. Un lucru bun al teatrului popular este faptul că preocuparea mea era coordonarea acestuia către producţii artistice unicat. Astfel am adus în scenă personalităţi puternice ale neamului românesc. Într-un spectacol am pus în premieră absolută piesa lui Virgil Stoienescu, ce se numea Diplomatul şi astfel am adus în scenă figura lui Nicolae Titulescu, mare diplomat, om politic şi prim-ministru, care s-a afirmat pe plan internaţional. Am mai pus în scenă o piesă care îl aduce în prim plan pe Nicolaie Iorga, momentul asasinării acestuia de către legionari. Acesta se numea Gândul ultimelor clipe.

DACII DIN MEDGIDIA 1980 (1)
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (1)
Tiberiu Rusu şi lucrarea sa Mesagerul dac (2)
Tiberiu Rusu şi lucrarea sa Mesagerul dac (2)

C.Şt. Care au fost sursele documentare pentru spectacolul Zidire de neam mare?

T.R. În acea vreme, am intrat în posesia unui scenariu unicat al unui profesor de estetica artei, de la şcoala de perfecţionare a cadrelor din Ministerul Culturii, pe nume Vlad Andrei Orheianu. Lucrarea avea un titlu sugestiv – „Zidire de neam mare”. Aceasta din câte ştiu este de altfel şi unica lui lucrare dramatică. Această dramă viza personalitatea marcantă a strămoşului nostru, Burebista, cel care a înfăptuit primul stat unitar independent, prin unificarea triburilor geto-dacice. Regizorul teatrului era pe atunci, un om deosebit, directorul şcolii populare de artă din Constanţa pe nume Herşcovici Sady care îşi formase un adevărat atelier la Medgidia de pregătire şi perfecţionare a artiştilor amatori. Găsise aici la noi un material uman pe care ştia să îl şlefuiască foarte bine şi de aici au venit şi rezultatele pe care le obţineam în competiţiile naţionale ale genului. Spectacolul după scenariul domnului Vlad Andrei Orheianu l-am pus în primă fază în scenă la nivel de sală, iar condiţiile de realizare erau tare vitrege. Acest spectacol s-a realizat cu o figuraţie de o sută de persoane, iar într-o sală nu încăpeam cu toţii. Figuraţia o făceam în grădina de vară, acolo reuşeam să ansamblăm scenele de masă, iar în sală realizam scenele cu artştii/ actorii principali. De aici s-a născut ideea ieşirii afară. Având în vedere că nu încăpeam, am zis ia să realizăm pentru prima dată în Medgidia un spectacol de sunet şi lumină şi să ieşim afară.

DACII DIN MEDGIDIA 1980 (3) Spectacol realizat în Piaţeta "Decebal"
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (3) Spectacol realizat în Piaţeta "Decebal"
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (4) Spectacol de sunet şi lumină
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (4) Spectacol de sunet şi lumină
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (5) Zidire de neam mare
DACII DIN MEDGIDIA 1980 (5) Zidire de neam mare

Interviu realizat de Cosmin Ştefănescu domnului Tiberiu Rusu şi consemnat de Const. MIU în revista Metamofoze