Arhive etichetă: Bulgaria

Flacăra violet subliminală – Picături de viață (8)

de Cosmin ȘTEFĂNESCU

În acest secol neprielnic ne trezim într-o societate bolnavă cu o economie muribundă. Cine sau ce a făcut posibil toate acestea? Știm cu certitudine că totul s-a   transformat într-o nebunie după revoluția din decembrie 1989… mai bine zis după simulacrul de revoluție.

Mulți din cei care au susținut acest fenomen au avut de câștigat enorm din așa-zisa privatizare reușind în scurt timp să facă toată industria României incompatibilă cu cerințele oricărei piețe apoi a urmat falimentul mult așteptat… au venit apoi investitorii străini iar mai-marii neamului au făcut posibilă vânzarea țării pe bucăți… la prețuri de nimic… ei au avut de câștigat… noi ne-am ales cu șomaj un an de zile după care fiecare s-a reprofilat în speranța unui trai decent… am fost înșelați… promisiunile au curs frenetic an după an… Președinții s-au succedat mandat după mandat, momindu-ne cu promisiuni sforăitoare și contribuind fiecare la declinul acestei țări. Ani la rând vârfurile națiunii au promis salarii mai mari celor din învățământ dar promisiunea este o virtute și așteptarea o prostie… CRED EI!… PÂNĂ CÂND? Citește în continuare Flacăra violet subliminală – Picături de viață (8)

Labirint apocaliptic – Capitolul (15)

de Cosmin Ștefănescu

Quo vadis Domine?

În holoviziunile din lumea întreagă se discuta aprig problema opririi mercenarilor TIPOSUVI. Fiii legii Unice făceau apel la oameni, la cei cu un crâmpei de inimă, să încerce să lupte, să oprească haosul şi dezordinea create.

Un tânăr reporter de război prezenta imagini holografice HV, relatând cu lux de amănunte drame cutremurătoare prin adevărul lor terifiant. Astfel lumea întreagă putea vedea şi trăi simultan senzaţiile dramelor chinuitoare în acelaşi timp cu cei implicaţi în război. Era o dualitate dureroasă. Citește în continuare Labirint apocaliptic – Capitolul (15)

Labirint apocaliptic – Capitolul (14)

de Cosmin ȘTEFĂNESCU

Trupul copilului lovit cu furie

de-o bombă nebună

naşte sânge;

clopotul din turla Bisericii

paşte moarte;

copilul balcanic, răpus

a murit cu zâmbetul pe buze,

parcă-l adormiseră muze

într-un feeric apus.

În câţiva ani revoltele populare şi revoluţiile s-au extins. Moartea zăcea-n mocirlă şi-şi număra recruţii. Sute de mii, apoi milioane şi milioane pieriseră în ultimii ani de zile pentru cauze bine ştiute de şefi – lupta pentru putere şi supremaţie. Erau destul de slabe şansele să câştige, deoarece TIPOSUVI – roboţii din ultima generaţie erau adevărate arme de război. Aceşti mercenari TIPOSUVI aveau creier uman dar nici un pic de suflet. Cruzimea fără margini care-i caracteriza făcuse victime nu numai printre revoluţionari ci şi printre civili: femei, copii, bătrâni. Cu toate că se dăduse un edict împotriva lor, toţi şefii  marilor state dispuneau de astfel de roboţi. Citește în continuare Labirint apocaliptic – Capitolul (14)