Boemul – Sange balcanic (62) poem

de Cosmin STEFANESCU * Nebănuitele cărări s-au şters undeva în zare Şi pomul fericirii nu mai are fructul oprit S-au şters limitele unui infinit şi asta doare Şi noi cu spiritul o clipă ne-am tocmit * Nu doresc să scriu versuri căci n-am temă Nu voi să sufăr căci n-am motiv Vreau să mă transfer…

Evaluează asta: