Blestem – Sânge balcanic (119) poem

clădeşte-ţi viitorul eu abia îmi înfirip prezentul naşte monştri verbali pentru imagine şi lume naşte lumina stinsă şi viaţa efemeră mută-te apoi într-o altă eră sapă-ţi fundaţia viitorului aşteptat vei mai visa un pic dar te-ai plafonat creezi iluzii deşarte priveşti aici dar ţinteşti departe nu suntem făcuţi să privim la fel nu suntem împreună…

Evaluează asta: