3.Piese de puzzle
Picături de viaţă
De fapt ar trebui sa fim ca nişte pioni dintr-un joc imens de şah în care care să ne luptăm să distrugem edificiul colosal al maleficului. Dar noi nu am făcut asta, ba mai mult, ne-am aruncat armele sufletul şi simţurile sau mai bine spus le-am vândut unui neguţător de suflete, pentru ce?… cum să nu ştim răspunsul la astă întrebare… pentru accesorii… arme cu praf de puşcă sau şi mai puternice cu focoase nucleare. Aşa mulţi dintre noi s-au vândut părţii malefice. Rolul nostru era aşa cum am mai spus de pioni într-un joc de şah… ori ca nişte piese de puzzle care aranjate fiecare la locul său ar fi jucat rolul în marele plan divin şi ar fi întregit imaginea. Păcat. Toate acestea nu s-au întămplat. Precum efemeridele ne-am intersectat cu viaţa şi ne luptăm fără discernământ şi fără inimă să o distrugem. Poate când ne vom reântoarce vom reuşi să îndreptăm greşelile trecute…
Între timp, am creat societatea perfectă, care a reuşit în decursul anilor să ne îngroape în pătrăţele minuscule şi ne-a disipat cu toate că fiecare dintre noi avea un rol clar pe acest pământ. Mai nou, am învăţat o multitudine de lucruri, am inventat aparaturi ultrasofisticate şi… am uitat cine suntem sau ce reprezentăm. Am uitat să mai iubim, să mai simţim, să mai gândim suntem asemeni unor maşini ciudate, a unor roboţi fără suflet, fără spirit… biete carcase goale secătuite de esenţă…
Zi de zi ne otrăvim sufletele cu mizerie… ură, gânduri de răzbunare, băutură, droguri… Ar fi necesară o schimbare, ar fi binevenită în aste vremuri tulburi. Ar trebui să tratăm cauza nu efectul căci suntem din ce în ce mai departe de Dumnezeu. Cu toate aste greşeli suntem mulţumiţi chiar dacă simţim din ce în ce mai acut cum ne macină nemulţumirea şi neânplinirea.
Inteligenţa noastră ne-a devenit duşmanul cel mai de temut… în întreaga mass-media este o adevărată conspiraţie a spălării de creiere cu mesaje subliminale pentru interesele meschine ale unor corporaţii. „Fericiţi sunt cei săraci în duh, fiindca a lor este Împărăţia Cerurilor”(Calea fericirii – Mt. 5, 3-11). Nefericiţi suntem noi homo sapiens sapiens cei de două ori înţelepţi care trecem totul prin creier nu şi prin suflet. Suntem prea ocupaţi de noi ca existenţe efemere şi nu îi mai dăm sufletului ce merită. Îi refuzăm deliberat menirea…
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Cosmin Stefanescu 
Corect! Ne pierdem in detalii, uitam sa simplificam lucrurile, de multe ori uitam cine suntem si ce dorim, datorita societatii contemporane si existentei complicate prin care ne terfelim sufletele. Ai scris mai sus ca „suntem mulţumiţi chiar dacă simţim din ce în ce mai acut cum ne macină nemulţumirea şi neinplinirea”. Nimic mai adevarat. Dar de ce? De ce cautam nefericirea si nu ne dorim fericirea? E mai dulce durerea?
ApreciazăApreciază
Daniela
Se pare că fără vrere am pactizat cu suferința.
ApreciazăApreciază
Ca si dumneavoastra,simt si eu nevoia de o schimbare…eventual de tara caci nu prea am sperante ca se va corecta ceva in cea unde locuiesc in prezent.M-am saturat de oamenii care pun imediat etichete mizerabile,m-am saturat de sexualitatea prezenta oriunde:la televizor,la radio,in ziare,reviste s.a.m.d. Nici nu apuc sa ies din casa si deja ma irit cand aud tot felul de comentarii pe strazi. Bunul simt este ceva de care multi au uitat, valorile sunt lasate in umbra, morala si sentimentele sunt demodate.Acum toti doresc sa apese pe fast forward,sa gandeasca doar atat cat sa stie sa isi lege sireturile si sa o duca mult si bine,nelasandu-i pe altii sa traiasca.Mi-e asa o sila de lumea care ma inconjoara incat uneori evit anumite situatii,evenimente,intamplari,tocmai pentru a nu fi din nou dezamagita de ce poate sa existe.Oamenii,majoritatea,ma dezgusta prin rautatile lor gratuite,prin limbajul de dupa blocuri,prin privirile uracioase si lipsite de lumina.
Cu toate acestea,nu m-as izola de ceilalti pentru ca printre acele uscaciuni exista si soiuri bune,…precum dumneavostra.
ApreciazăApreciază
Ela
Multumesc frumos pentru comentariu!
Speranta mea este ca lumea se va schimba si ca vom avea puterea sa uitam toate faradelegile din aste vremuri.
ApreciazăApreciază
Cosmin,
Trăim vremuri urâte, dar numai noi le putem schimba. Eu cred că se poate, totul este posibil atâta timp cât în noi există voinţă şi credinţă. Să-i învăţăm pe copii adevăratele valori spirituale; în ei trebuie să plantăm seminţele, să le ocrotim ca apoi să crească şi să rodească frumos: „Iesit-a semănătorul să samene sămânţa sa „. (Lc. 8, 5-15) Să ne întorcem către Dumnezeu cu inima curată şi astfel vom găsi drumul spre lumină, vom învăţa iar să iubim frumos, să simţim profund, să gândim înţelept, să redevenim oameni !
Numai bine !
ApreciazăApreciază
Petruța
Sper din toată inima să mai schimbăm aceste vremuri, dar pentru acest lucru este necesar să ne schimbăm și noi… nu știu câți oameni sunt dispuși să se schimbe, să se transforme în oameni buni pentru copiii lor și pentru viitor.
ApreciazăApreciază