Vremurile obscurantismului

Vremurile obscurantismului

(Picături de viață)

Trăim în vremuri obscure dirijate în această direcție de oameni obscuri. Meritul, munca, valoarea nu mai au loc în mintea ori în casele noastre. Sunt mulți cei care efectiv nu le mai pot tolera… am fost educați, respectiv, reeducați în sensul acesta. Setea de cunoaștere nu mai este o prerogativă a vieții pentru unii, nu mai este de “bon ton”. Nu întotdeauna schimbările aduc ceva bun, acest amănunt îl cunoaștem toți…, de pildă, noi: am fugit de comunism… de epoca de aur și am trecut direct la consumism, subcultură, inconștiență, manele și telenovele într-o epocă a marelui nimic. Ne aflăm în pragul unor schimbări radicale și trecem ciclic din epoca fierului în cea a bronzului apoi ne trezim direct în epoca de piatră. Falsul, uzul de fals, injustiția, răutatea, înșelăciunea sunt acum primatele acestui nou început, sunt liantul care ne-a adus aici și acum în pragul anihilării noastre, în poarta unui eșec lamentabil. Constructorii acestor vremuri sunt oameni fără scrupule, care ne vând oricui plătește mai bine, firește  că, Iuda Mijlocitorul trebuie să primească un comision gras. Acești trădători de neam pleacă apoi acasă fără niciun regret și sunt fericiți că au pus și ei umărul la denaturarea lucrurilor, la vânzarea noastră en gros și en detail. Am devenit, în această perioadă a libertăților, o țară de oameni patetici, placizi, iar îndobitocirea noastră continuă… Suntem prinși în mrejele unui coșmar din care nu reușim să ne mai trezim dar nici nu încercăm, de parcă ne complacem ca și cum ni s-ar fi alterat simțul realității și ni s-a lichefiat voința de a lupta, de a ne apăra drepturile. Obscurantismul îngemănat cu reaua voință au lovit mai întâi în generațiile tinere, pe care le-au deposedat de un învățământ decent, le-au dezbrăcat de inhibiții și le-au hrănit cu manele și telenovele, astfel s-a născut și a crescut subcultura, limbajul suburban și impostura. Învățământul în aste’ vremuri a devenit o spoială, un simulacru a ceea ce ar fi trebuit să fie. Cuvintele acum sunt prea sărace pentru a putea să spună totul. Epoca în care trăim este în plină schimbare, aproape cameleonică, deoarece am început să scoatem pe bandă rulantă din oameni fără valoare, doctori, profesori, avocați, judecători etc… îi scoatem dintr-un alambic alchimic al imposturii și îi punem în poziții cheie… îi așezăm în fotolii înalte pe care nu le merită și nimeni nu se întreabă: cum este posibil așa ceva?… „Studenții de carton” au plătit „șpăgi” grase la școli particulare (apărute precum ciupercile după ploaie), apoi au mituit profesori universitari și secretare fără scrupule, fără să fi călcat vreodată pe la cursuri, laboratoare, după caz. Acești „studenți de carton” și-au cumpărat o diplomă ori mai multe, făcute pe genunchi, că tot este în vogă și în momentul terminus li s-a deschis efectiv viitorul și au ajuns în diverse poziții cheie. Dacă încerci să scuturi un astfel de „element” descoperi că nu are nimic de oferit, nu are măcar un bagaj minim de cunoștințe ori un limbaj format, elevat căci este un retard, iar prostia care îl „animă” a fost dusă la un alt nivel, încât treptat, treptat vom ajunge să o confundăm cu inteligența.

Acum, nu mai avem aspirații, țeluri, idealuri, vise căci am lăsat totul pe seama curentului subliminal al celor care se ocupă de obscurantizm… Am fost învățați în timp să lâncezim. Ne place comoditatea, ne inspiră să nu facem nimic și astfel am fost prinși în mrejele sforarilor subliminali și am devenit un soi de „legume”, am devenit exact ce s-a dorit de la noi… Am fost îndobitociți deliberat, intoxicați cu mesaje subliminale care ne parvin din toată mass-media prin filme de proastă factură (telenovele), muzică de proastă calitate (manele și derivatele sale), emisiuni interactive care nu ne învață nimic. Tot din mass-media face parte și internetul care deși are o mulțime de părți bune, sistema obscurantistă ne-a dirijat să îi căutăm latura negativă și să o explorăm, să navigăm în direcția proastă ca și cum nu era deajuns că învățământul a fost denaturat sistematic de la o zi la alta, an după an, până ce nu a mai rămas absolut nimic. Reformatorii învățământului au fost și sunt niște scelerați subordonați direcți ai școlilor masonice surată bună a curentului obscurantist.  În decursul ultimilor ani „căpușele” acestui sistem de îndobitocire în masă au dat dovadă de determinare la comandă în a distruge sisteme de valori și astfel de ceva vreme învățământul românesc scoate numai rebuturi pe bandă rulantă. Țara este în declin și nimănui nu îi mai pasă. Sistemul sanitar a devenit zona tuturor „șpăgarilor”. În ultimii ani au fost scoși la „imprimerie” medici cu diplome fabricate, lucrări de licență cumpărate ori furate în grabă de pe internet ori de aiurea, iar plagiatul a devenit cu timpul o modă a sistemului după care au fost amestecați cu adevărații medici din generațiile anterioare. Acum avem medici slab pregătiți, prost remunerați așa că acești oameni recurg la tot felul de modalități de „rotunjire” a veniturilor. Mita în această țară a devenit „sport național” și a atins cote alarmante. Acum medicilor, cu siguranță, nu le mai pasă de jurământul lui Hipocrat… doar bani și iarăși bani. Atât!

Totul a fost denaturat, orice ar fi reprezentat pilonii ori piatra unghiulară a unei societăți moderne a fost demontat, mistificat, deliberat denaturat, falsificat și întors grotesc cu susul în jos. Nimeni nu se mai consideră suficient de determinat ca să demaște impostura. Preferăm să ne zbatem într-un spirit de turmă de parcă peste noapte ni s-ar fi făcut operații pe creier și ni s-a grefat ADN de oaie (becalian) apoi înghițim în sec și ne privim salarile ori pensiile diminuate, suntem deposedați  zi după zi de către oameni care se îmbogățesc de la o zi la alta, de oameni făr’ de Dumnezeu.

Acum am ajuns să trăim în întuneric, călătorim prin viață dirijați fin, subtil, subliminal de oameni ieftini, fără suflet ori scrupule către noaptea minții… noaptea vieții noastre… călătorim ceas de ceas, către marele NIMIC.

Prizonieri în plasa gândirii altora

Prizonieri în plasa gândirii altora

de Cosmin Ștefănescu

(Picături de viață)

Ce credeți?!!!… Pașii ne poartă zi după zi în vreo direcție anume?… Avem o țintă, un țel ori, este, undeva la zenit, vreun punct terminus?

Suntem ființe logice, chiar dacă de cele mai multe ori ne ghidăm pașii într-o manieră ilogică. Suntem raționali, iar viața ne este împănată de raționamente învățate, asimilate în sălile de curs ori, acasă, în sânul familiei. Cine poate să ne spună dacă aceste raționamente fabricate, studiate, inventate de alte persoane, în alte vremuri, locuri și în alte conjuncturi, le putem pune și noi în aplicare în terțe situații? Nimeni nu poate să ne spună cu certitudine aceste lucruri!… deoarece descoperirile, invențiile acestor oameni, au fost bătute în cuie, precum Mântuitorul nostru, Isus Cristos, pe Dealul Căpățânii.

Așadar, noi nu trebuie să mai gândim, deoarece au făcut alții acest lucru pentru noi. Nu trebuie să ne mai uităm în jurul nostru, pentru că, iarăși, alți oameni au făcut-o cu multă vreme înainte. Între timp noi rămânem blocați într-o buclă atemporală, în care nu ne găsim locul, pentru că am venit pe astă’ lume mult prea târziu și nu ne rămâne altceva de făcut decât să vegetăm și să ne degradăm treptat în promiscuitate.

Cred că suntem un fel de copii după alte copii. Urmărim pașii unor oameni, care s-au stins demult, care au inventat tot ce era de inventat, au descoperit absolut tot ce era de descoperit și au creat studii profunde ale gândirii, pe care noi trebuie să le urmăm întocmai, chiar dacă, de multe ori, nu se aplică în diferite situații ori ne displac în complexitatea lor, pentru că avem o altfel de viziune. Cumva, nu știu cum, suntem prinși, într-o capcană, de către înaintașii noștri, acei care au văzut, inventat, inventariat, numit tot – sărmanii de noi… suntem efectiv blocați în mrejele trecutului, prinși în pânze de păianjen, țesute cu mult timp în urmă, hălăduind pe căi  neştiute. Ne-am trezit la viață, și, am descoperit că suntem pierduți în încrengături, de idei de eoni enunțate, care se aplică ori nu…, biete muște paralizate într-un carusel, care, se învârte fără să se oprească până la sfârșitul timpului…, timp pe care și l-au imaginat alți oameni în vechime, iar noi îl măsurăm pentru ei și pentru noi, în același fel, sperând ca și ei, că suntem nemuritori, pentru că ne-am agățat de o secvență de timp.

Un tumult de informații ne-a parvenit din trecut, iar în prezent aproape că nu mai este nimic de făcut căci, s-a inventat, spus ori gândit totul. Acum, mai apar răzleț, inovații, idei ori invenții ale înaintașilor noștri aruncate într-un alambic alchimic al prezentului și transformate în ceva nou, nemaivăzut.

Trăim într-o lume care, deliberat, bate pasul pe loc…, facem mașini, pe care le-au inventat alții, ne croim îmbrăcămintea după cum o făceau cei din trecut, calculăm totul, cu intrumente lăsate de înaintași, și ne clădim viitorul după niște tipare  prestabilite.

Cum am mai spus anterior, toate acele invenții ori studii din vechime au fost înmagazinate, omologate, îndosariate, înregistrate, înseriate în decursul eonilor…. Noi cei din prezent nu am făcut altceva…, doar am strâns toate acestea într-un loc și apoi le-am răspândit pe tot mapamondul, iar acum nu facem decât să ștergem praful de pe vrafuri de op-uri și încercăm să înțelegem ce mecanism a dus la apariția atâtor minuni.

Cu toate acestea, noi rămânem sclavii unui sistem inventat de alții pentru ei și pentru viitorime, care, de cele mai multe ori nu se poate pune în aplicare ori prezintă lacune care așteaptă să fie descoperite.

Acum călătorim, de la un cap la celălalt al lumii, datorită unor oameni, care au visat la acest lucru. Mulți dintre aceștia nu au apucat niciodată să-și vadă visul cu ochii niciodată.

Zburăm, precum păsările, pe tot mapamondul ori în spațiu, lucruri care sunt posibile doar datorită unor minți strălucite precum: inventatorul helicopterului – Leonardo Da Vinci, inventatorul motorului cu reacție – Henri Coandă, inventatorul rachetei în cinci trepte – Conrad  Rudolf Haas, ori a scriitorului de literatură științifico-fantastică – Jules Verne. Ne-au rămas o multitudine de piese de puzzle din „Profețiile” ori „Centuriile” împărțite în o sută de catrene, scrise de vizionarul Nostradamus (Michel de Nostredame – faimos medic, cabalist și farmacist francez), care a reușit să vadă clar părți din viitor, iar acest lucru ni l-a împărtășit criptic și nouă. Acest vizionar a lăsat viitorimii o temă imperios necesară – decodarea noțiunilor oculte aflate în lucrările sale, pentru a ști ce ne mai rezervă viitorul. Ideal ar fi să ne trezim și să ieșim din plasa țesută de înaintași de-a lungul timpului și să mergem mai departe. Având în vedere că o bună parte din invențiile înaintașilor au fost făcute pentru a face rău și încă mai aduc durere, ar fi bine, dacă noi generația care încă vegetează, să dăm frâu imaginației și să inventăm o lume mai bună pentru generațiile următoare.

In vizita la Muzeul Leonardo da Vinci din Venetia - 29.12.2011

Vitruvian Man by Leonardo da Vinci, Galleria d...
Vitruvian Man by Leonardo da Vinci, Galleria dell’ Accademia, Venice (1485-90) (Photo credit: Wikipedia)