ai ţesut în inima mea
un vârtej de sentimente
apoi ai intrat cu bocancii
plini de noroi
şi ai tropăit
fără să-ţi pese
ce tumult de dureri
şi resentimente
or să se reverse
jocuri ameţitoare
steluţe în sarabande
dureri atroce
îngrozitoare
edificii clădite în trecut
acum se năruie
atinse de taifunul tristeţii
totul este un mister
în iubire în viaţă
tânără ţesătoare în inimi.
Cosmin Stefanescu 
Orice nu te omoară, te face mai puternic. Mult mai puternic. Aşa că, dragul meu, urmele bocancilor vor fi cândva acoperite de petale de orhidee. Zile pline de frumos!
ApreciazăApreciază
Bună Deea!
Știu bine acest lucru dar la vremea respectivă a fost un șoc greu de cuantificat… sper și eu că urmele bocancilor se vor șterge și printr-un miracol aproape alchimic toată durerea se va transforma într-un covor fabulos de orhidee. Fiecare frază pe care o trimiți la comentarii este plină de candoare și tinde să devină un haiku.
Spor la scris!
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
Sunt doar gânduri timide, într-un noian de încercări şi mai timide. Eşti un om sensibil, ceea ce mă determină să-ţi fiu lângă suflet, chiar şi virtual. Nu ştiu dacă urmele bocancilor îşi au rostul în existenţa ta, atât de drăgălaşă. Lasă orhideea să-ţi dezvăluie din parfumul ei năucitor, pentru că eşti, şi pentru că meriţi. Toţi avem nevoie de cuvinte frumoase, şi de fiecare dată, răspunsul tău vine într-un buchet de zâmbete!
Să ai o zi minunată, prietene! 🙂
ApreciazăApreciază
Eu vreau să ţes în inima ta gânduri de prietenie. 🙂
ApreciazăApreciază
Noaptebunăcopii
Știu!… posezi un suflet nobil și o inimă mare… Mulțumesc asemenea, pentru gândurile sincere de prietenie!
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
Cosmin, mulţumesc pentru aprecieri. Mă copleşeşti.
ApreciazăApreciază
Este vorba de Base nu? lol
ApreciazăApreciază
Societate
Se poate spune și așa… depinde firește de viziunea cititorului… în cazul de față este vorba de o altă istorie… iar Băsescu intră doar cu tancul și rămân mereu urme de șenile apoi spune căi s-a stricat și că are nevoie să își bage mâna în portmoneul nostru…
ApreciazăApreciază
Hello.
I am Iranian.
I am poet.
please visit my blog and send your comment about my poems.
http://smh-rahemobham.blogfa.com/
this is my Yahoo ID:
rahemobham70@yahoo.com
Thank you
Seyed Morteza Hamidzadeh
ApreciazăApreciază
Frumoasa si trista este vita care te pune incontinu spre un liman.Aflind sensul vieti prin sacrifici emontionale si creeind o scoarta groasa in timp.Sentimentele superficiale sint trecatoare lasind un regret amar celor constienti de slabiciunile emotionale.Prin sacrifici toti cei mari cultiva si descopera capacitatea sa morala.
ApreciazăApreciază
Am citit de nenumarate ori poemul. E superb, cu toate ca niciodata nu am stiut ce feed-back sa dau. De fiecare data inteleg altceva. La fiecare lecturare o valtoare de sentimente (nobile sau mai putin nobile) pun stapanire pe mine. Este prima data cand nu am patruns intelesul unui poem scris de tine … sau poate doar refuz sa inteleg. Refuz sa inteleg cum de ceva frumos si pur se poate transforma in ceva murdar, neg existenta concepului de regret. Regretele nu trebuie sa existe, ci doar caldura prezentului si viitorului. Prezentul este cald, senin, viu colorat – exact ca bilele din pozele postate de tine mai sus. Trecutul este o carte inchisa, pe care ar fi normal sa lasam praful sa se aseze.
ApreciazăApreciază
Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.
ApreciazăApreciază
De as si putut scrie acum cateva zile in urma cand am citit poezia ce era aidoma trairilor mele,as fi scris cu lacrimile…. de ar fi avut cuvinte…dar nu au nici macar culoare,iar sufletu-mi era asemeni unei fantome pe care linia orizontului o despica in doua. Ingerii dragostei pierisera si ma loveam de ziduri reci,promisiunile se risipeau iar zborul imi era intunecar de paloare dezamagirilor…exact ca i versurile tale „tumult de dureri/si resentimente/or sa se reverse”, „dureri atroce/ingrozitoare”. Credeam cu timpul ca dragostea ne va face mai buni datorita „vartejului de sentimente” insa nu am facut decat sa ne ratacim tot mai mult in „jocuri ametitoare”,in iluzii,ajungand pe fundul oceanului ca o comoara cu sufletul ranit si gol.
„Din privirea ta…
Mi-am rapus setea cu stropul stralucirii ei
Alegandu-mi din miile de cupe…
Otrava fericirii ce mi se prelingea pe buze
Iscoada si pacat…
Adevar tulburat de sufletu-mi patat
Binecuvantare facuta cu mana stanga
Din murmurul inimii ce striga : „Mai vreau!”
Biata…nu stie ca a executat-o la zid
Pasiunea ta arzatoare si muta
Ispita neprihanita in ochii tai stralucirea
E haina martirului ce imi imbraca sufletul
Orbit de ignoranta lumii
Si inflacarat de chipul-ti de ceramica
Lipsit de grimase si gesturi imprudente
Atat de limpede citesc din privirea-ti
Pacatul ce mi-l promiteai ieri
Sub atingerile tandre ce descatusa iadul
Se-nchinau ingerii de teama vibratiilor
A dragostei nebune sorbita usor de pe buze
Cu setea salbatica reprimata in noi
Din miile de cupe ale rozelor
Ce le-ai ucis cand mi-ai spus „adio” ”
Si totusi ramane o dulce petala a sperantei,ce deschide prima fila dintr-o poveste din clipa cand apare sufletul pereche,citind iubire printre cuvintele ce abia capata contur sub vraja sentimentelor…descoperind noi comori…si de ce nu poate chiar un basm cu doi indragostiti ce vor renaste candva in noi. Roua dragostei sa se aseze tainic peste inima lor asemeni unei mangaieri…si sa devina umbre calatoare in zborul nesfarsit.
ApreciazăApreciază
Lacrimile se vor usca, durerea o sa scada in intensitate cu timpul, va ramane doar un gust vesnic amar insotit de o teama ca vei fi iarasi inselata in asteptari… cu timpul va aparea si cel sorit, nu sburatorul care de cele mai multe ori nu este decat un intermediar care iti zambeste si te cucereste apoi iti da o cupa cu veninul urii lui fara seaman pe care nici nu ai observat-o fiind prea indragostita. Repet, cu timpul va aparea din nestiut si poate de unde te astepti mai putino persoana minunata care sa iti ofere acel minunat „basm cu doi indragostiti” pe care il visezi. Poemul este de o frumusete inimaginabila… este surata mult mai frumoasa a poemului meu care paleste prin comparatie… este o chintesenta din sufletul tau curat care a gustat din nemarginita durere… oamenii sunt interesanti prin tot ce fac dar de multe ori ne este foarte greu sa intelegem de ce ori pentru ce anume fac unele greseli. Mintea noastra este cea pe care o construim de unii singuri, o modelam in decursul timpului, sunt unii care nu isi modeleaza/ indreapta mintea decat in directii gresite… sunt acei oameni care ne ranesc sentimentele, visele si sperantele zi de zi. Trebuie sa invatam sa traim cu ei si in acelasi timp sa facem abstractie de ei.
O zi minunata!
Tu esti cea care panseaza aripa franta a Sperantei… cu timpul ea va avea grija de tine.
ApreciazăApreciază
Cosmin,
Iubirea este un sentiment nobil care trezeşte în sufletele noastre tot ce este mai frumos şi mai pur. Aceste sentimente se reflectă în gesturile pe care le facem. Ştim că de cele mai multe ori produce durere , dar …
Ce-am mai fi fără iubire ?
Am fi piatră sau pământ.
Ce-am fi noi fără iubire ?
Pulbere bătută-n vânt.
Cine n-a iubit nu ştie
Ce înseamnă să trăieşti,
Să plângi, să suferi,
Să continui să iubeşti…
Ce este iubirea? Cred că iubirea este o scenă în piesa asta numită „viaţă”, dar ultimul act este mereu dureros.
Şi totuşi continuăm : iubire-durere-iubire…
Poemul tău este minunat ! Reuşeşti de fiecare dată să atingi o coardă sensibilă în inima mea. Este ca o ploaie de vară după o zi toridă…
Felicitări !
ApreciazăApreciază