Țesător în inimă – Sânge balcanic (137) poem


ai ţesut în inima mea

un vârtej de sentimente

apoi ai intrat cu bocancii

plini de noroi

şi ai tropăit

fără să-ţi pese

ce tumult de dureri

şi resentimente

or să se reverse

jocuri ameţitoare

steluţe în sarabande

dureri atroce

îngrozitoare

edificii clădite în trecut

acum se năruie

atinse de taifunul tristeţii

totul este un mister

în iubire în viaţă

tânără ţesătoare în inimi.

Bile colorate - Foto Cosmin Stefanescu (1)
Bile colorate - Foto Cosmin Stefanescu (1)

Bile colorate - Foto Cosmin Stefanescu (2)
Bile colorate - Foto Cosmin Stefanescu (2)
Bile colorate într-un bol de sticlă - Foto Cosmin Stefanescu (1)
Bile colorate într-un bol de sticlă - Foto Cosmin Stefanescu (1)
Bile colorate într-un bol de sticlă - Foto Cosmin Stefanescu (2)
Bile colorate într-un bol de sticlă - Foto Cosmin Stefanescu (2)
Bile colorate într-un bol de sticlă - Foto Cosmin Stefanescu (3)
Bile colorate într-un bol de sticlă - Foto Cosmin Stefanescu (3)


53 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Deea spune:

    Orice nu te omoară, te face mai puternic. Mult mai puternic. Aşa că, dragul meu, urmele bocancilor vor fi cândva acoperite de petale de orhidee. Zile pline de frumos!

    Apreciază

    1. Bună Deea!
      Știu bine acest lucru dar la vremea respectivă a fost un șoc greu de cuantificat… sper și eu că urmele bocancilor se vor șterge și printr-un miracol aproape alchimic toată durerea se va transforma într-un covor fabulos de orhidee. Fiecare frază pe care o trimiți la comentarii este plină de candoare și tinde să devină un haiku.
      Spor la scris!
      Noapte bună!

      Apreciază

      1. Deea spune:

        Sunt doar gânduri timide, într-un noian de încercări şi mai timide. Eşti un om sensibil, ceea ce mă determină să-ţi fiu lângă suflet, chiar şi virtual. Nu ştiu dacă urmele bocancilor îşi au rostul în existenţa ta, atât de drăgălaşă. Lasă orhideea să-ţi dezvăluie din parfumul ei năucitor, pentru că eşti, şi pentru că meriţi. Toţi avem nevoie de cuvinte frumoase, şi de fiecare dată, răspunsul tău vine într-un buchet de zâmbete!

        Să ai o zi minunată, prietene! 🙂

        Apreciază

  2. Eu vreau să ţes în inima ta gânduri de prietenie. 🙂

    Apreciază

    1. Noaptebunăcopii
      Știu!… posezi un suflet nobil și o inimă mare… Mulțumesc asemenea, pentru gândurile sincere de prietenie!
      Noapte bună!

      Apreciază

      1. Cosmin, mulţumesc pentru aprecieri. Mă copleşeşti.

        Apreciază

  3. societate spune:

    Este vorba de Base nu? lol

    Apreciază

    1. Societate
      Se poate spune și așa… depinde firește de viziunea cititorului… în cazul de față este vorba de o altă istorie… iar Băsescu intră doar cu tancul și rămân mereu urme de șenile apoi spune căi s-a stricat și că are nevoie să își bage mâna în portmoneul nostru…

      Apreciază

  4. Pingback: Boale. | Óplisme
  5. Iranian Poet spune:

    Hello.
    I am Iranian.
    I am poet.
    please visit my blog and send your comment about my poems.

    http://smh-rahemobham.blogfa.com/

    this is my Yahoo ID:

    rahemobham70@yahoo.com

    Thank you
    Seyed Morteza Hamidzadeh

    Apreciază

  6. Pingback: Garcilaso | Caius
  7. Adrian spune:

    Frumoasa si trista este vita care te pune incontinu spre un liman.Aflind sensul vieti prin sacrifici emontionale si creeind o scoarta groasa in timp.Sentimentele superficiale sint trecatoare lasind un regret amar celor constienti de slabiciunile emotionale.Prin sacrifici toti cei mari cultiva si descopera capacitatea sa morala.

    Apreciază

  8. Daniela spune:

    Am citit de nenumarate ori poemul. E superb, cu toate ca niciodata nu am stiut ce feed-back sa dau. De fiecare data inteleg altceva. La fiecare lecturare o valtoare de sentimente (nobile sau mai putin nobile) pun stapanire pe mine. Este prima data cand nu am patruns intelesul unui poem scris de tine … sau poate doar refuz sa inteleg. Refuz sa inteleg cum de ceva frumos si pur se poate transforma in ceva murdar, neg existenta concepului de regret. Regretele nu trebuie sa existe, ci doar caldura prezentului si viitorului. Prezentul este cald, senin, viu colorat – exact ca bilele din pozele postate de tine mai sus. Trecutul este o carte inchisa, pe care ar fi normal sa lasam praful sa se aseze.

    Apreciază

  9. Pingback: Miting | Caius
  10. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.

    Apreciază

  11. Atodiresei Alice spune:

    De as si putut scrie acum cateva zile in urma cand am citit poezia ce era aidoma trairilor mele,as fi scris cu lacrimile…. de ar fi avut cuvinte…dar nu au nici macar culoare,iar sufletu-mi era asemeni unei fantome pe care linia orizontului o despica in doua. Ingerii dragostei pierisera si ma loveam de ziduri reci,promisiunile se risipeau iar zborul imi era intunecar de paloare dezamagirilor…exact ca i versurile tale „tumult de dureri/si resentimente/or sa se reverse”, „dureri atroce/ingrozitoare”. Credeam cu timpul ca dragostea ne va face mai buni datorita „vartejului de sentimente” insa nu am facut decat sa ne ratacim tot mai mult in „jocuri ametitoare”,in iluzii,ajungand pe fundul oceanului ca o comoara cu sufletul ranit si gol.

    „Din privirea ta…
    Mi-am rapus setea cu stropul stralucirii ei
    Alegandu-mi din miile de cupe…
    Otrava fericirii ce mi se prelingea pe buze
    Iscoada si pacat…
    Adevar tulburat de sufletu-mi patat
    Binecuvantare facuta cu mana stanga
    Din murmurul inimii ce striga : „Mai vreau!”
    Biata…nu stie ca a executat-o la zid
    Pasiunea ta arzatoare si muta
    Ispita neprihanita in ochii tai stralucirea
    E haina martirului ce imi imbraca sufletul
    Orbit de ignoranta lumii
    Si inflacarat de chipul-ti de ceramica
    Lipsit de grimase si gesturi imprudente
    Atat de limpede citesc din privirea-ti
    Pacatul ce mi-l promiteai ieri
    Sub atingerile tandre ce descatusa iadul
    Se-nchinau ingerii de teama vibratiilor
    A dragostei nebune sorbita usor de pe buze
    Cu setea salbatica reprimata in noi
    Din miile de cupe ale rozelor
    Ce le-ai ucis cand mi-ai spus „adio” ”

    Si totusi ramane o dulce petala a sperantei,ce deschide prima fila dintr-o poveste din clipa cand apare sufletul pereche,citind iubire printre cuvintele ce abia capata contur sub vraja sentimentelor…descoperind noi comori…si de ce nu poate chiar un basm cu doi indragostiti ce vor renaste candva in noi. Roua dragostei sa se aseze tainic peste inima lor asemeni unei mangaieri…si sa devina umbre calatoare in zborul nesfarsit.

    Apreciază

    1. Lacrimile se vor usca, durerea o sa scada in intensitate cu timpul, va ramane doar un gust vesnic amar insotit de o teama ca vei fi iarasi inselata in asteptari… cu timpul va aparea si cel sorit, nu sburatorul care de cele mai multe ori nu este decat un intermediar care iti zambeste si te cucereste apoi iti da o cupa cu veninul urii lui fara seaman pe care nici nu ai observat-o fiind prea indragostita. Repet, cu timpul va aparea din nestiut si poate de unde te astepti mai putino persoana minunata care sa iti ofere acel minunat „basm cu doi indragostiti” pe care il visezi. Poemul este de o frumusete inimaginabila… este surata mult mai frumoasa a poemului meu care paleste prin comparatie… este o chintesenta din sufletul tau curat care a gustat din nemarginita durere… oamenii sunt interesanti prin tot ce fac dar de multe ori ne este foarte greu sa intelegem de ce ori pentru ce anume fac unele greseli. Mintea noastra este cea pe care o construim de unii singuri, o modelam in decursul timpului, sunt unii care nu isi modeleaza/ indreapta mintea decat in directii gresite… sunt acei oameni care ne ranesc sentimentele, visele si sperantele zi de zi. Trebuie sa invatam sa traim cu ei si in acelasi timp sa facem abstractie de ei.
      O zi minunata!
      Tu esti cea care panseaza aripa franta a Sperantei… cu timpul ea va avea grija de tine.

      Apreciază

  12. Petruţa spune:

    Cosmin,
    Iubirea este un sentiment nobil care trezeşte în sufletele noastre tot ce este mai frumos şi mai pur. Aceste sentimente se reflectă în gesturile pe care le facem. Ştim că de cele mai multe ori produce durere , dar …
    Ce-am mai fi fără iubire ?
    Am fi piatră sau pământ.
    Ce-am fi noi fără iubire ?
    Pulbere bătută-n vânt.

    Cine n-a iubit nu ştie
    Ce înseamnă să trăieşti,
    Să plângi, să suferi,
    Să continui să iubeşti…

    Ce este iubirea? Cred că iubirea este o scenă în piesa asta numită „viaţă”, dar ultimul act este mereu dureros.
    Şi totuşi continuăm : iubire-durere-iubire…
    Poemul tău este minunat ! Reuşeşti de fiecare dată să atingi o coardă sensibilă în inima mea. Este ca o ploaie de vară după o zi toridă…
    Felicitări !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.