Capcanele vieții – Sânge balcanic (136) poem


absolut

tot ce facem

sunt nişte paşi mărunţi

între şansă şi neşansă

noroc şi nenoroc

viaţă şi moarte

trecut şi prezent

prezent şi poate viitor

sunt veşnicii paşi

care ne poartă

pe tărâmuri

prielnice sau neprielnice

gândul şi cuvântul

fapta şi speranţa

aceea pasăre tristă

cu aripile frânte

ce le-a fost dăruită

oamenilor

la un moment dat.

8 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Micu Sabin spune:

    salut prietene interesante versuri ce pot spune esti tare multa bafta si tine-o tot asa

    Apreciază

  2. Deea spune:

    speranța e tot ce ne-a rămas, cosmin… sperăm și noi la o fărâmă de respect… vorba cântecului… dar, oricum, avem noroc de muzichie, lirichie și alte răchie 😀

    Apreciază

    1. Bună Deea!
      Se pare că așa stau lucrurile… să visăm la vremuri mai bune…

      Apreciază

  3. Adrian spune:

    Tot ce ramine in realitate este lungimea de unda pe care o transmiti si ete receptionata de unul sa mai multe milioane de persoane care acepta sau invata aceasta expresie de constinta umana.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.