Am săpat în carne de tun
şi aşteptăm să-i dea lăstarii
mai bine săpam într-un cătun
să se nască din trecut tunarii
*
am săpat într-un haos etern
martor îmi este Dumnezeu
am redeschis un vechi concern
de arheologie într-un ateu
*
am săpat trepte către cer
precum Icar mi-am pus aripi
păsări de oţel se-ndreaptă către efemer
eu încă zâmbesc și mai sper
*
am săpat adânc în cuvânt
şi-am descoperit tainice sfere
am pornit într-o clipă de avânt
prin creație în ere efemere.
*
Prieteni din blogosferă: George valah; Theodora0303; Alexandrescu Daniela; Andreihappyday; Andrei Mogan; Arici de mare; Astra Română; Banca viselor; Baricada; Blogul cu mobilă; Blog feminin; Bucovina profundă; Cristi Petre; Cristian Dima; Doina Popescu; Draculagirl; Elisa; Ioan Usca; Irina Ioana Popescu; Istoria Banatului; Joy; Link Ping; Cati Lupașcu; Maricika; Supraviețuitor; Șilavarăcald; Vis și realitate; World of Solitaire
Cosmin Stefanescu 
Foarte frumos spus. Interesanta metafora cu sapatul treptelor catre cer. Icar nu a avut nevoie de trepte catre cer. Aripile frante ale lui Icar l-au facut pe om sa creeze avionul. Cu toate ca si avioanele mai cad, ele au o structura rezistenta. Este important sa construim pe o structura rezistenta. Dar ca sa alegem materialul potrivit, trebuie sa trecem prin experientele caderii datorate aripilor lipite cu ceara…
ApreciazăApreciază
Daniela
Mă bucur că ai gustat poemul!
O zi minunată!
ApreciazăApreciază