Trăiri – Sânge balcanic (129) poem


mi-am confecţionat scări

în femeie

şi mă caţăr în ea

ca pe un arbore nefiresc

şi simt cum plutesc

simt mângâieri

şi rugi

adulmec

sunt în culmea visului

fără început

fără sfârşit

sunt îngropat

în trecut

în prezent

în viitor

mă cufund

mă afund

mă scufund.

20 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. silavaracald spune:

    Atâtea pinguri și niciun comentariu! Am zis eu că astea-s moartea comunicării.
    Faină poezia! E reconfortant să știi că mai există bărbați care fac incursiuni și în femeie, nu doar la suprafața ei. 🙂

    Apreciază

    1. Șilavarăcald
      Mulțumesc!… călătoria este mai mult ideatică…
      O seară minunată!

      Apreciază

  2. Deea spune:

    am dat si eu ping 😦 cred ca e la spam…

    Apreciază

    1. Bună Deea!
      Nu era în spam… aștepta pentru moderare.
      Mulțumesc pentru vizită și ping!
      O zi minunată!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.