mimăm înţelegerea deplină
săpăm o carte la rădăcină
astfel se născu
într-o zi
mimul exact
noi luptăm cu himere
să le transformăm
într-un extract
trupul greu ca plumbul
agonizează surd
în aste vremi
tulburi.
- Comentariu
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Cosmin Stefanescu 
Sincer sa fiu mi se pare putin abstracata poezia asta; poate doar ma depaseste pe mine, dar oricum parerea personala ramane ca ai avut si altele mai bune.
ApreciazăApreciază
Bogdan Epureanu
Este oarecum ermetică…
ApreciazăApreciază
Sensibil, profund, rascolitor… ca de obicei…
Buna sa-ti fie inima, prietene…
Cu drag,
adm
ApreciazăApreciază
Andrei D Mitucă
Mulțumesc mult pentru apreciere!
ApreciazăApreciază
POEMUL exprima SENTIMENTUL profund , care este cu greu obtinut si pastrat de oameni .
DRAGOSTEA este un TABLOU MIRIFIC , ce trebuie valorificat in viata asta tumultoasa si efemera . . .
Din pacate unii oameni devin masti ale propriilor sentimente si forte exterioare dornice , sa distruga : ARTA DE A TE TRANSPUNE IN LUMEA MITICA A ABSOLUTULUI PRIN DRAGOSTE !
ITI UREZ DIN SUFLET SA FI FERIT DE GREUTATILE SI NEDREPTATILE VIETII , COSMINE !
ApreciazăApreciază
Alexandra Vasilescu
Frumoase cuvinte, înălțătoare… poate puțin exagerată calitatea poemului… dar îți mulțumesc pentru tot ce scrii și pentru faptul că mă vizitezi…
Dacă aș fi avut parte de fericire, ferit de vicisitudinile vieții, nu cred că aș mai fi scris… sau… cine știe?!!!
ApreciazăApreciază
Uite ca sunt si oameni mai deschisi ca mine la „ermeticul” ala care o apreciaza. :))
ApreciazăApreciază
Bogdan Epureanu
Cum spuneam!… ”De gustibus et coloribus non diputandum.”
ApreciazăApreciază