de Cosmin Stefanescu
*
Şi iată-mă în faţa unui deşert inconfundabil:
Întâmplarea
cărarea nebănuită,
nebătătorită a proniei şi a stelelor.
*
Cântecul nefiresc-sideral
pătrunde-n sufletul meu,
în toate tainiţele luminându-le feeric
şi sper
să nu mă mai regăsesc
din această explozie minunată;
doresc să mă lăfăi
în artificiul amintirilor readuse la lumină
întâmplător.
imi ierti intrebarea dar..ce este proria? cararea proriei?
ApreciazăApreciază
Bună Lumy!
Mulțumesc mult pentru că m-ai atenționat. Din neatenție s-a strecurat ”r” în loc de „n”. Am să fac acum corectura de rigoare. Să ai o zi minunată!
ApreciazăApreciază
Te-am adăugat şi eu. O zi frumoasă în continuare!
ApreciazăApreciază
Mă bucur pentru acest lucru. Mulțumesc asemenea!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc Ivanuska pentru pingback. Firește că iau acest lucru ca pe o apreciere. Sincer să fiu mă bucură și mă flatează în același timp acest lucru. O seară minunată și spor la blogărit!
Cu simpatie,
Cosmin ȘTEFĂNESCU
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru ping. O zi frumoasă în continuare!
ApreciazăApreciază