de Cosmin ȘTEFĂNESCU

*

Predispuşi la întuneric

Sunt nebunii făr’ de drum

Ce se lăfăie-n isterie

Provocând un fel de fum.

*

Ce se cred cei mai presus

De iubire şi de jalnicele gânduri ce-au apus

Şi-şi strecoară printre vorbe fără de-nţeles

Murdărie şi mizerie printr-un mod mult prea ales

*

Predispuşi la întuneric

Sunt copacii plini de ciori

Când privindu-i pe-nserate

Par împodobiţi cu flori.

*

Şi un grangure isteric, fâlfâind a sale aripi

Se strecoară-n viaţa noastră fredonând un fel de cântec

Despre viaţa lui mizeră şi prea multe neajunsuri

Gâlgâind cu vocea-i spartă nu un cântec ci-un descântec.

*