de Cosmin ȘTEFĂNESCU
*
Cine dă sclipire versului meu?…
Cine dă naştere lacrimii în care-mi afund pana?
Este, cumva, acel răsărit de soare plin de mister efemer,
De clipe ce şochează gândirea unui neînsemnat muritor,
*
Sau, poate, privind transcendent prin timp,
Acea boabă de mazăre – marea explozie universală,
Energizată de pana unui poet mistic?
Cine dă sclipire versului meu?…
*
Cine dă naştere lacrimii de culoare în care-mi afund pana?
Poate-i paralizantul gând că mă voi reîncarna
Şi-mi va fi ruşine că în viaţa-mi anterioară
N-am scris totul.
*
Cosmin Stefanescu 