de Cosmin STEFANESCU
*
Să fii trist
Şi scuturat de frigul amintirilor,
Să-ţi macini durerile într-un monolog interior,
Îţi imaginezi că un plic
Ţi-a îndurerat toată viaţa
Să mai suferi înc-un pic
De-ai putea să te strecori
În noapte
În lumina feerică a Lunii
Să uiţi de durerile lumii.
*
Multumesc, dragul meu prieten intru traire…
acelasi din totdeauna…
Andrei D.MITUCA
ApreciazăApreciază
Mulțumesc Andrei că ai mai poposit printre filele/ rândurile blogului meu. Elemente profunde ale vieții ne modifică și șlefuiesc trăirile către o nouă descoperire și un nou nivel în Marele Plan Divin…
cu prietenie,
Cosmin ȘTEFĂNESCU
ApreciazăApreciază
ce versuri .. la inceput pare simplă poezia,însă dincolo de cuvinte are idei atât de reale … frumos,felicitări!
ApreciazăApreciază
Frumoase cuvinte… se vede că pornesc de la un suflet ales. Mulțumesc pentru aprecieri și mai aștept să revii când mai ai timp și plăcere.
Cu simpatie,
Cosmin ȘTEFĂNESCU
ApreciazăApreciază