de Cosmin STEFANESCU

*

Speram în tine viaţă

Porumbel al viselor oricărui muritor

Dar vezi nu întotdeauna

Visu-i realitate

Oricum, viaţa o ador.

Sper în viaţa dăruită de timp

Sper că-n ziua de mâine

Totul va fi magic

Fermecător de minunat

Dar doar sper

Nu credeam că speranţa

Mi-este atât de vie… de puternică

Ştiam de ea, dar ceva palid, neclar

Pe lângă realitatea vie ce mă animă arar

Uneori văd, simt, speranţa

O mângâi cu omeneasca-mi mână

Cu aceste petale … degetele-mi de muritor

Poate … speranţa-i un plai cu flori

Uneori e-o pasăre cu aripi frânte

Cu ochii trişti, cenuşii de plumb,

Sau poate-i doar acel „EL”

Care ne priveşte pe noi.

*