de Cosmin ȘTEFĂNESCU

(Acest poem l-am scris cu mulți ani în urmă)

*

Într-o hrubă rece, într-un colţ de lume

E pierdut omul făr’ de stea şi făr’ de nume

Era-n floarea vârstei când a fost aruncat în carceră

Au trecut anii peste el şi viaţa-i zâmbeşte ca o mamă maşteră.

*

N-a mai văzut lumina cu toate c-a fost nevinovat

Ispăşeşte pedeapsa altuia şi pare împăcat

Părul i-a albit puţin şi chipul i s-a asprit

S-a pierdut splendoarea frumosului în infinit.

*

A ciocănit cândva la poarta adevărului

Vântul îi mângâia chipul, soarele-i dădea scântei părului

Dar ce importanţă avea, căci era condamnat

Cel pe care-l căuta se mutase, avusese viză de flotant.

*

Ca să simtă infernul sufletelor omeneşti

I-au trebuit ani de chinuri sufleteşti

A obosit în câţiva ani câţi alţii într-o viaţă

Şi zâmbetu-i altă dată blând a devenit de gheaţă.

*

El îmbătrâneşte treptat departe de lume, departe de toate

Şi-ntr-un colţ al carcerei a înflorit bobocul unei plante

Acesta-l supune unui tratament dureros sfâşietor

Îl readuce la viaţă, momentul e tulburător.

*

Cât mai rămâne din speranţă?… doar caliciul văduvit

Căci floarea a fost doar o himeră şi s-a risipit

Îngenunchiat priveşte cu tristeţe floarea ofilită

Pentru el era floarea speranţei şi iat-o veştejită.

*

Acest om n-a mai simţit de mult o durere mai mare

Ridică fruntea, inima-l doare, simte cum încet-încet moare

Chipul îi e întunecat, se roagă, dar parcă Dumnezeu l-a uitat

Iar timpul se scurge în clepsidră netulburat.

*

Anunțuri

Despre Henry Cosmin Florentin Ştefănescu

Acest site este practic o imagine în oglindă a ce îmi place mai mult să fac... Voi posta atât poezii, proză cât și fotografii de oriunde am călătorit. Aș vrea să cunosc opinia tuturor celor care vizitează acest site despre munca mea. Mulțumesc anticipat!

3 răspunsuri »

  1. Timpul CLEPSIDREI fara TIMP s-a adunat aidoma unui lac de munte indepartat… Pastrindu-si fauna cu ardoarea unui ceasornicar astral…
    Cu drag,
    andrei

    • Cuvântul scris ori vorbit se scurge sacadat în clepsidra timpului de la începutul începuturilor. Un mecanism nevăzut măsoară timpul cuvintelor în valuri care se zbat la malul necunoscutului și neștiutului… zăgăzuit fiind de o lacrimă la marginea pleoapei…
      Cu prietenie,
      Cosmin ȘTEFĂNESCU

  2. esti construit pe un munte de fund de mare, de SENSIBILITATE… Sa ai grija de Tine, bunul meu prieten…
    Sa ai grija…

    acelasi,
    Andrei D.MITUCA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s