A nins cu frunze – Sange balcanic (54) poem


de Cosmin STEFANESCU

*

Întreaga noapte a nins cu frunze

Şi chiar în sufletu-mi a nins cândva

E un strop de energie

Un evantai de melancolie

Iar luna întreaga noapte

A fost mai trează şi mai vie ca oricând

Şi era vânt

Şi renăştea natura

Sau murea pentru un timp

Nu mai ştiu

Iar arborii deveniseră

Trişti

Şi nervoşi, cum nicicând nu-i văzusem

Fuseseră trădaţi de un an de frumuseţe

De podoaba lor de smarald,

Acum atât de ruginie

Şi m-am trezit că şi eu

Fusesem trădat de sufletu-mi ce se înnegri

Ce atât de frumos

Ce atât de negru devenise

Ca zaţul de mister al unei cafele

Era vânt şi… nu mai ştiu…

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. aripidezapada spune:

    E frumoasa:) De obicei sustin ca imi plac doar poeziile clasice, chiar si referitor la structura, versificatie..
    Dar asta desi nu e chiar clasica, este, ca mod de transmitere a mesajului:D adica imi place 🙂

    Apreciază

    1. Dacă a reuşit să pătrundă în inima ta sensibilă acest lucru mă onorează. Este mare lucru pentru mine când mesajul ajunge să îşi atingă tinta. Nu am scris pentru mulţi, am scris doar pentru cei care trăiesc întru cuvântul spus ori scris, pentru iubitorii de frumos aplecaţi asupra lucrărărilor celor nouă muze…
      Cu simpatie,
      Cosmin ŞTEFĂNESCU

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.